De ce a eşuat opoziţia în Belarus
0
Opoziţia din Belarus n-a câştigat niciun loc în legislativ la alegerile parlamentare recente. Analista belarusă Natalia Leşcenko explica într-un interviu pentru FP România de anul trecut, în preajma alegerilor prezidenţiale, de ce opoziţia la adresa lui Lukaşenko nu a fost unită şi de ce mesajul contracandidaţilor actualului preşedinte nu au fost bine primite de public. În final, nici Lukaşenko, nici opoziţia nu răspund nev
Articol republicat
- FP România: De ce opoziţia este atât de divizată în Belarus încât a propus nouă contracandidaţi pentru Lukaşenko, în loc de unul singur cum ar fi dorit UE?
- Opoziţia nu este unită pentru că tentativele anterioare de a-l combate pe Lukaşenko făcând front comun s-au dovedit a fi lipsite de eficiență, și fiecare candidat are propria agendă, care nu conține neapărat și obiectivul de a deveni președinte. Se pare că obiectivul principal al campaniilor electorale este creșterea notorietății candidaților, ceea ce îi determină să nu acționeze unitar. Practic, primii trei candidați cooperează în anumite domenii și vor continua să facă asta din dorința de a câştiga susţinerea populară pentru protestele post-electorale.
- Mişcarea civică Tell the Truth a fost surpriza acestor alegeri prin sumele mari de bani, mai mari decât ale tuturor celorlalţi candidaţi, cheltuite în campanie. A fost aceasta un cal troian al puterii pentru a împrăştia voturile opoziţiei sau o unealtă a Kremlinului, cu al cărui sprijin s-au lăudat?
- În această campanie au fost, cu siguranță, și “cai troieni”, dar scriitorul Niakliaev(liderul mişcării civice Tell the Truth), în opinia mea, nu a fost unul dintre aceștia. Mai degrabă aș sugera că acesta atrage o parte din electoratul lui Lukașenko, decât că aduce voturi puterii. Este un joc de sumă nulă: tot ce câștigă Niakliaev, Lukașenko pierde. El nu atrage voturi din zona celorlalţi oponenţi ai actualului președinte.
În opinia mea, niciun candidat nu susține un program politic “ideal” pentru votanți și nici nu se potriveşte cu arhetipul belarus de gospodină demnă, conservatoare. Lukașenko se apropie cel mai mult de acest arhetip, dar misiunea sa de a crea un stat a fost deja îndeplinită. Cea mai arzătoare problemă națională în acest moment este identitatea. Miza principală nu mai este existența unui stat independent Belarus, ci cine sunt bielorușii? Un lider politic potrivit în acest moment ar trebui să aibă mai multe trăsături soft femeieşti decât cele hard folosite de Lukașenko, în special în domeniul politicii externe.
Niakliaev, deși beneficiază de o bună finanțare și de o imagine mai modernă, funcționează exclusiv ca un lider paternalist, proiectând o imagine a la Putin, total incongruentă cu arhetipul național. În același timp, există un fel de nesinceritate în acţiunea sa politică care îl face mai puțin credibil şi mai puţin atractiv la nivel național.
Atât Sannikov cât și Niakliaev au jucat cartea moscovită, legitimându-se ca fiind susţinuţi de Kremlin, dar au renunțat pe parcurs la această retorică, când au văzut că se întoarce politic împotriva lor. Atât simpațizanții guvernului cât și opoziția naționalistă i-au portretizat ca fiind "vânzători de țară”. De altfel, modul lipsit de rafinament în care și-au susținut cauza a transparentizat susținerea Moscovei, dăunându-le electoral.
Natalia Leşcenko este expertă belarusă specializată pe spaţiul Rusia-CSI la Institute for State Ideology Studies(INSTID), Londra.
Se încarcă comentariile...
