Ce efecte va avea retrogradarea ratingurilor din zona euro

Agențiile de rating financiar sunt nemulțumite de concluziile summitului UE

Reducerea ratingului a nouă ţări din zona euro de către agenţia S&P va afecta Fondul European de Stabilitate Financiară. Germania va plăti mai mult pentru conservarea ratingului acestuia. Deja asistăm la o eurozonă cu patru viteze.

Pentru guvernele Franţei, Spaniei şi Italiei, costurile la împrumuturi vor creşte, iar downgradările vor spori dependenţa băncilor mari din aceste ţări de Banca Centrală Europeană. Aceasta a anunţat că va garanta pentru doi ani împrumuturi băncilor din zona euro care nu se pot finanţa pe pieţele financiare.

Dependenţa de Banca Centrală va face însă băncile mai puţin dispuse să dea credite economiei reale, ceea ce duce la o reducere a activităţii economice şi deci la recesiune. Mai mult, scăderea împrumuturilor implică o prăbuşire a preţului activelor, mai multe falimente, pierderi mai mari pentru bănci şi noi probleme pentru cele care au dificultăţi cu recapitalizarea, scrie Robert Peston de la BBC.

Factorii cheie care au dus la retrogradare au fost frica de contagiune externă, implicaţiile pe care aceasta le-ar putea avea pentru sistemele bancare sau pentru capacitatea guvernului de a împrumuta, dar şi temerile legate de lipsa de creşterea economică care ar putea zădărnici eforturile de asuteritate ale statelor de la periferie. Agenţia de rating Standard and Poor’s a argumentat că austeritatea fiscală singură riscă să înrăutăţească lucrurile deoarece consumul intern scade pe fondul grijilor legate de securitatea jobului şi a veniturilor. Pieţele de bonduri din zona euro deja şi-au mutat atenţia de la tăierile bugetare pe ţările care au creştere economică. „Investitorii şi pieţele reacţionează pozitiv la veştile legate de consolidare financiară, dar reacţionează negativ mai târziu când consolidarea duce la mai puţină creştere economică”, spune Oliver Blanchard, economist-şef la FMI, citat de BBC.

Downgradarea celor nouă ţări de către S&P consfinţeşte existenţa unei eurozone cu patru viteze, scrie Le Monde. În primul rând, este vorba despre nucleul dur: Germania, Finlanda, Luxemburg şi Olanda, dintre care doar Germania nu are „perspectiva negativă” de a fi downgradată mai târziu. Urmează a doua categorie de state solide, dar care nu sunt 100% sigure: Franţa(AA+), Belgia (AA), Austria (AA+), Estonia (AA-). Apoi statele aflate în dificultate dar care au rating mediu: Slovenia (A+), Spania (A), Irlanda (BBB+), Malta (A-) şi Italia (BBB+). Iar în categoria junk, Portugalia (BB), Cipru (BB+), şi Grecia (C).

Aceste evaluări de credit răspund nevoilor universului financiar de a putea măsura riscurile unei creanţe în raport cu alta. Investitorii urmează aceste recomandări şi de obicei cer dobânzi mai mari pentru bondurile emise de ţările cu risc mare. Potrivit ultimelor estimări, dacă statul francez va plăti dobânzi mai mari pentru a se finanţa, va fi mult mai greu pentru cetăţeni să facă un credit imobiliar, iar consumul va fi mai scump, pentru că obligaţiunile de stat sunt o bază de calcul esenţială pentru toate celelalte tipuri de împrumuturi.

Retrogadarea Franţei va duce la pierderea ratingului AAA şi pentru un număr de mari creditori interni precum Casa de depozite şi consignaţiuni (CDC), Casa de amortizare a datoriei sociale, Societatea de Cale ferată franceză. Şi întreprinderile în care statul este acţionar, precum Poşta, EDF, France Telecom ar putea fi retrogradate.

Consecinţe şi pentru Germania

Chiar dacă şi-a păstrat ratingul AAA, Berlinul va trebui acum să asigure mai mult sprijin financiar pentru Fondul European de Stabilitate Financiară, al cărui rating este şi el în pericol pentru că se baza pe credibilitatea celor şase state care beneficiau de nota maximă. Pentru ca FESF să-şi menţină ratingul, Luxemburg, Germania, Austria, Olanda şi Finlanda vor trebui să plătească mai mulţi bani.

„Germania va trebui să poarte 75% din povara financiară pentru a păstra intact ratingul FESF, nu 40% ca în prezent”, spune Frank Schaeffler, purtătorul de cuvânt în probleme financiare al FDP, partenerul de guvernare al lui Merkel, citat de Spiegel. Actuala garanţie germană de 211 miliarde de euro nu va mai fi suficientă pentru a asigura suma plănuită iniţial pentru ajutorarea ţărilor afectate de criza datoriilor.  În opinia lui Schaeffler, ratingul german va fi şi el afectat până la urmă pentru că „socializarea pierderilor” prin fondul de bailout nu va putea fi permanentă.

Cancelarul german Angela Merkel ia însă în calcul şi un rating AA+ pentru FESF, care în opinia ei „nu este rău”. „Nu agenţiile de rating dictează politicile Franţei. Nu este o catastrofă, avem în continuare un rating bun”, spune la rândul său ministrul francez de finanţe Francois Baroin , încercând să minimalizeze importanţa downgradării celor 14 ţări de către Standard and Poor’s.  Perspectivele pentru nu mai puţin de 14 ţări din eurozonă sunt însă negative, iar noi degradări trebuie luate în calcul. Mai ales dacă criteriul pentru acestea este lipsa creşterii economice şi nu austeritatea per se.