Noua axă anti-atomică Roma-Berlin

Majoritatea cetăţenilor italieni – întrebaţi la referendum dacă revenirea la energia nucleară ar fi o cale practicabilă din punctul de vedere al costurilor, factorului timp şi riscurilor – au exclus definitiv această posibilitate (pentru a doua oară într-un sfert de secol). Referendumul italian ar putea influenţa şi alte ţări membre UE să renunţe la centralele nucleare şi să mizeze pe energii regenerabile.

Preluare din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Este inutil să ne întrebăm dacă italienii au votat având în minte episodul Fukushima, dacă au votat raţional sau dacă au făcut ambele lucruri, la care se adaugă şi dezaprobarea faţă de premierul Silvio Berlusconi. Este mai bine să analizăm consecinţele unei alegeri ireversibile şi să privim spre viitor. Decizia de respingere a energiei nucleare impune o analiză amplă care nu se limitează la problemele pe termen ridicate scurt de acest referendum. Nu este suficient să le amintim responsabililor guvernamentali şi celor din sectorul energetic urgenta necesitate a unui plan pentru dezvoltarea unor surse de energie alternativă şi regenerabilă.

Trebuie să evidenţiem necesitatea unei revoluţii a comportamentelor care să meargă în sensul alegerii făcute şi să fie mult mai eficientă decât în trecut. Colectarea nediferenţiată a deşeurilor, consumul excesiv de apă, folosirea autovehiculelor, caloriferelor şi aerului condiţionat sunt tot atâtea obiceiuri care trebuie să dispară odată cu proiectele centralelor nucleare italiene. Şi este util să analizăm inclusiv oportunităţile care se ivesc pe termen mediu, să discutăm noi decizii politice şi strategice şi să ne imaginăm viitorul următoarelor generaţii, viitor influenţat de hotărârile de astăzi ale italienilor.

Italia, anti-atomică de la început

Am putea să începem să ne mândrim că suntem statul european care a refuzat energia atomică de la început şi a reiterat acest refuz, consolidând o decizie care astăzi ne apropie, pe plan cultural şi strategic, de Germania (şi de Elveţia) şi datorită căreia suntem mai puţin condiţionaţi de Franţa, ţară cu care a fost semnat de curând un fel de acord tehnologic şi industrial pentru revenirea la energia nucleară.

Trebuie observat că alegerea Germaniei nu este influenţată doar de teama actuală sau de o preocupare intelectuală care îşi are originea în istoria sa, ci este vorba de o ţară care înainte de a decide să renunţe la centralele atomice a investit de douăzeci de ani în energii regenerabile şi în ultimii opt ani a dublat numărul locurilor de muncă în acest sector: ar putea fi util să se ţină cont de acest lucru pentru experienţă şi strategii industriale.

Afacerea cu regenerabile

În privinţa Franţei, în pofida celor 58 de reactoare nucleare şi proiectelor centralelor atomoelectrice de nouă generaţie, trebuie observat că, după episodul Fukushima şi după decizia Germaniei, numeroşi francezi s-au declarat favorabili revizuirii politicii nucleare. De asemenea, preşedintele Nicolas Sarkozy, reafirmând alegerea istorică a lui Charles de Gaulle chiar şi după dezastrul din Japonia, a creat chiar de la începutul mandatului un mare minister al Ecologiei, pentru extinderea perspectivei energiilor regenerabile şi diminuarea dependenţei de centralele nucleare. Nicolas Sarkozy, un politician conservator la fel ca şi cancelarul german Angela Merkel, a înţeles că energiile regenerabile sunt şi o afacere şi că partidele clasice riscă mult în avantajul mişcărilor ecologiste şi antinucleare.

Ecologiştii francezi au introdus problema energiei atomice în programul alianţei cu socialiştii (majoritatea favorabili energiei atomice) pentru alegerile din 2012. În materie de energie, deciziile strategice naţionale conturează şi vor contura o viziune comună europeană, dar, dacă două puteri industriale ca Italia şi Germania – membre G8 şi state fondatoare ale comunităţii europene – renunţă la energia nucleară, nu ar fi o iluzie să credem că vor exista impulsuri spre schimbare asupra opiniilor publice din alte ţări. (...)

Versiunea integrală a articolului, pe site-ul Presseurop.eu/ro.