Cum arată Rusia online

Uneori pentru a înțelege cât de mult s-a schimbat o societate este nevoie să navighezi prin blogosfera și rețelele sale sociale virtuale. Într-un exercițiu de cartografiere a acestei lumi, mai puțin vizibile, Karina Alexanyan, o expertă de la Universitatea Columbia, a ajuns la concluzia că “ruşii folosesc activ reţelele sociale online pentru a organiza acţiuni colective. Ele sunt instrumente care permit mobilizarea.”

„Dacă vrei să eliberezi o societate, dă-i Internet” declara Wael Ghonim, tânărul executiv de la Google, erou al primăverii egiptene. Poate şi societatea rusă să se elibereze prin Internet?

Wael se referă la două elemente cheie – acces la informaţie independentă şi capacitatea de a construi şi mobiliza reţele. În Rusia, Internetul - şi în special media socială - ajută la crearea societăţii civile. Chiar şi înainte de protestele de la sfârşitul lui 2011 şi începutul lui 2012, oamenii organizau reţele sociale la firul ierbii. Din 2010 am descoperit numeroase exemple de indivizi care organizau reţele sociale (inclusiv bloguri) pentru a lupta împotriva abuzului de putere şi a corupţiei. Foloseau Youtube pentru a documenta abuzurile şi pentru a-şi exprima nemulţumirea. Asta ţinea mai puţin de accesul la informaţie independentă şi “cadrul politic larg” şi mai mult despre crearea unor legături pentru a influenţa schimbări specifice. Aş spune că societatea civilă rusă online creşte – şi va fi interesant de văzut cum se va extinde de la o “elită urbană conectată” (Rusia de pe Internet) la populaţie (Rusia de la TV).  

Cât de fragmentată ideologic este blogosfera rusă? Putem identifica un activism politic matur? Este un discurs orientat împotriva guvernului sau pro-opoziţie?

Politica este discutată foarte difuz în blogosfera rusă. Bloggerii ruşi diferă prin trei caracteristici faţă de bloggerii din alte societăţi:
1. Bloggerii ruşi au tendinţa de a amesteca discursul politic cu discuţii despre societate în general, dar şi cultură şi alte topicuri.
2. În plus, bloggerii ruşi prezintă o varietate de perspective politice – de exemplu, bloggeri critică guvernul şi opoziţia în acelaşi timp.
3. Concomitent, bloggerii ruşi dovedesc un nivel crescut de toleranţă discursivă, intrând în reţele nu doar cu cei ce gândesc la fel ca ei, dar şi cu cei cu perspective diferite.
Rezultatul este că o blogosferă politică distinctă a fost dificil de izolat. Am descoperit grupuri extinse preocupate de “afaceri publice” – atât interne cât şi internaţionale, dar şi multe grupuri discutând despre cultură şi societate. Din cele 35 de grupuri prezente în centrul discuţiilor de pe RuNet, am identificat doar trei cu orientare politică clară (grupul patriotic-naţionalist, cel al opoziţiei democratice şi unul de activism social şi ecologist) care împreună alcătuiesc cam 10-15% din “discuţiile” online din blogosfera rusă. Şi chiar în aceste grupuri, opţiunile politice sunt variate şi difuze. În timp ce blogurile pro-guvernamentale există în blogosfera RuNet, ele nu sunt foarte populare şi sunt marginale ca subiect de discuţii.

Care sunt efectele blogging-ului asupra lumii reale? Există semne de mobilizare colectivă cu impact asupra lumii offline? În cele din urmă, Alexei Navalny este un produs al mediului virtual din Rusia.

Realitatea este că ruşii folosesc activ reţelele sociale pentru a organiza acţiuni colective. Reţelele sociale sunt instrumente care permit mobilizarea. În decursul lui 2010 un număr scăzut de eforturi de organizare au arătat ruşilor (majoritatea în jurul Moscovei) că acest tip de acţiune colectivă este posibilă şi că poate determina schimbarea.

Pentru ruşi această conştientizare civică este un progres major. Principalul factor de motivare nu a fost covârşitor politic - majoritatea sunt oameni care sunt nemulţumiţi de abuzurile de putere şi privilegii. În opinia mea, cea mai mare contribuţie a reţelelor sociale şi a blogurilor din Rusia a fost să întreţină în ruşi această convingere că au puterea de a se organiza şi a influenţa lucrurile din jurul lor.

În decursul ultimilor ani am descoperit dovezi ale acţiunii socio-politice organizate via reţelele sociale active din RuNet. Mai mult “afaceri publice” decât “politică”, acestea nu sunt afiliate vreunui partid politic. Aceste acţiuni sunt non-ideologice dar sunt îndreptate împotriva privilegiilor sau a altor nemulţumiri concrete. Acţiunile ilustrează rolul internetului ca un mediu interpersonal, de comunicare, dincolo de puterea sa eliberatoare ca mediu de informare.

Relaţiile interpersonale vibrante şi discuţiile online, dublate de lipsa unor opţiuni politice conduc la apariţia unor acţiuni concrete care se adresează unor îngrijorări fundamentale referitoare la abuzul de privilegii, lipsa de răspundere şi alte evenimente care le afectează viaţa de zi cu zi.

Absenţa acţiunilor politice sau ideologice explicite arată că blogosfera rusă  rămâne, în primul rând, un spaţiu interpersonal, în care discuţiile despre politică sunt variate, difuze şi interconectate cu probleme sociale şi culturale. Blogosfera de limbă rusă nu este o “sferă publică” sau un microcosmos al societăţii ruse. Socio-cultural şi structural, blogosfera rusă este mai mult un spaţiu interpersonal decât o platformă publică, creat de un segment al societăţii ruse – o elită, dar una în expansiune. De aceea, potenţialul ei pentru societatea rusă stă mai puţin în rolul său de sferă publică şi mai mult în cel de incubator al societăţii civile.

Karina Alexanyan este doctorandă în cadrul Institutului Harriman de la Universitatea Columbia. Din primăvara lui 2009, până în toamna lui 2010, a participat la cartografierea blogosferei de limbă rusă făcută sub egida Berkman Center for Internet and Society, Universitatea Harvard.

Rusia TV vs. Rusia online

În Rusia, internetul rămâne un mediu urban, al elitelor. În acelaşi timp, accesul la internet se răspândeşte cu rapiditate. La nivel naţional, peste 40% din ruşi au acces la net. La nivel global, procentul este undeva între Brazilia şi Italia. În oraşele mari, Moscova şi St. Petersburg, rata de penetrare a internetului este de peste 70%.

Media rusă este un mediu divers – ruşii au acces la un număr important de programe de televiziune prin cablu, reviste, ziare şi website-uri. Media independentă există – în special în Moscova şi este online. Cu toate astea, pentru marea majoritate, spaţiul media este monolitic – majoritatea ruşilor se informează dintr-o singură sursă, televizorul. Asta este valabil şi pentru utilizatorul standard de internet. În alte state, spaţiul media este mai divers, consumatorul accesând mai multe surse cotidiene de informare. Totuşi, pentru un grup mult mai mic, “utilizatorii activi ai internetului” – care sunt zilnic online – internetul se află în concurenţă cu televizorul ca sursă de informare credibilă. Rezultatul este un clivaj pronunţat între majoritate, care-şi ia informaţiile de la televiziunile controlate de stat, şi o minoritate (de obicei elita socio-economică urbană) care apelează la surse independente de ştiri.

S-a argumentat de mai multe ori că există două Rusii – Rusia de la televizor şi cea de pe internet. Unii dintre observatori folosesc acest clivaj în sens politic, referindu-se la “partidul tv” şi la „partidul internet”. Partidul TV îl susţine clar pe Putin. Partida de pe internet este mai complexă – are viziuni politice diverse şi difuze.