2011: anul războiului reţelelor

Foto Reuters: Piaţa Tahrir a devenit un simbol al puterii sociale pe care o demonstrează şi mobilizează reţelele.

Piaţa Tahrir, Tea Party, fenomenul „Occupy Wall Street” sunt toate un triumf al reţelelor. Şi anunţă un nou val al istoriei, la fel de important precum ascensiunea imperiilor sau formarea statelor-naţiune, crede John Arquilla, unul dintre numele Topului FP 100 gânditori globali de anul trecut.

Impactul revoluţiei din Piaţa Tahrir asupra lumii arabe, al fenomenului Tea Party asupra politicii americane, al mişcărilor de tip “Occupy Wall Street” cu replicile lor europene, toate arată puterea pe care reţelele, răsfirate, cu multiple ramificaţii, fără lider, îl au asupra unei societăţi. Reţelele îşi extrag puterea şi energia din două surse: pe de o parte din tehnologiile care răspândesc informaţia conectându-i pe toţi cu toţi, iar pe de altă parte, din forţa crezului care îi uneşte, mobilizează şi îi ţine laolaltă pe susţinători, chiar în faţa celor mai brutale represiuni. În cele din urmă, reţelele sunt comunităţi articulate în jurul unor idei.

Într-un articol publicat în FP, “The (B)end of history”, John Arquilla consideră această modalitate de a agrega şi proiecta „puterea celor fără de putere” drept cea mai importanţă tendinţă a lui 2011. În plus ea are potenţialul de a deschide un nou capitol în istorie la fel cum au făcut-o în trecut imperiile sau statele-naţiune. Şi în loc să fie „sfârşitul istoriei” după cum decreta Francis Fukuyama la începutul anilor ’90, ascensiunea reţelelor ar putea semnala un punct de cotitură, o nouă ramificaţie a istoriei. Pe parcursul ultimului deceniu, rolul reţelelor a crescut exponenţial: de la cele care au avut un impact covârşitor în limitarea testării armelor nucleare sau în răspândirea interdicţiei împotriva utilizării minelor anti-personal, la cele care din Tunisia până în Siria au devenit actorii principali ai revoltelor împotriva dictatorilor locali.

Lumea celor 10 Al-Qaeda

Pentru Arquilla, latura întunecată a acestui fenomen este  exemplificată de Al Qaeda, cea care a inaugurat războiul dintre state şi reţele în urmă cu 10 ani. Şi în ciuda loviturilor repetate, astăzi încă rămâne pe picioarele sale. Reţelele criminale devin şi ele din ce in ce mai influente, intrând chiar în competiţie deschisă cu statul: în Mexic, Columbia sau Africa.

Cum va evolua această tendinţă rămane neclar, dar la fel cum statele-naţiune au cunoscut tentaţia imperiului, am putea asista chiar la exemple în care statele şi reţelele în loc să lupte, mai degrabă fuzionează. Iranul oferă cel mai bun exemplu al unui stat care îmbrăţisează, sprijină şi hrăneşte o reţea. Iar rezultatul nu este deloc de neglijat. S-ar putea chiar transforma într-o model de export. Pentru mulţi observatori, războiul din 2006, dintre Israel şi Hezbollah este considerat o victorie în palmaresul reţelei. Nici China nu este străină de sprijinirea unor reţele de hackeri. În timp, acest mariaj flexibil cu beneficii mutuale se poate răspândi: statele se simt mai puternice cu astfel de reţele în arsenalul propriu, în timp ce reţelele ar fi mult mai rezistente având un stat în spatele lor. În perspectivă, o „cursa a înarmării”  dupa modelul Războiului Rece ar putea fi înlocuită cu o „competiţie organizaţională” - abilitatea de construi, instrumenta şi manevra reţele. Toate acestea pregătesc scena pentru „o lume cu 10 al Qaeda operaţionale în 10 ani de acum înainte”, crede profesorul John Arquilla.

Războiul reţelelor

John Arquilla observa că aproape toate aceste „reţele s-au născut luptând”, la fel ca primul val al statelor-naţiune (acum 500 de ani). Iar dacă precedenta turnură a istoriei este un indicator, atunci şi în următoarea ar trebui să ne aşteptăm la o epocă a conflictelor omniprezente. Şi totuşi reţelele îşi poartă războiul diferit: fie sub forma unor „bătălii de idei” ca în Piaţa Tahrir (şi care au inspirat cel puţin tactic „ocupaţiile” urbane din America şi Europa), fie sub forma unor campanii teroriste sau insurgenţe. Pentru state provocarea devine aceea de a studia comportamentul şi tactictile reţelelor pentru a deprinde „ştiinta” neutralizării lor. „Pentru a învinge o reţea, trebuie să te transformi chiar tu în reţea”, să acţionezi şi să gândeşti ca o reţea, spunea recent, într-un articol publicat de FP, generalul în retragere Stanley McChrystal. Încet, dar sigur, ascensiunea reţelelor va afecta natura războiului, a statelor şi a păcii.