Cum a ajuns Spania în criză

Ce se întâmplă în Spania?, se întreabă Europa şi, mai ales, Germania. Der Spiegel l-a rugat pe unul din reporterii săi, fiul unor muncitori imigranţi din Spania, să se întoarcă în ţara părinţilor săi şi să afle care sunt originile acestei crize.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Cu câteva luni în urmă, am fost intervievat de către un bărbat scund şi puţin rotunjor, un cronicar TV spaniol pe care nu-l mai văzusem niciodată înainte, dar pe care îl ştie orice copil din Spania: Jordi Évole. Acesta fusese partenerul unui prezentator al unui talk-show nocturn.

Ne-am întâlnit într-o sâmbătă dimineaţă umedă şi rece, la Poarta Brandenburg din Berlin. Évole mi-a cerut să vorbesc despre Germania, în calitate de fiu al unor imigranţi spanioli, dar mai ales în calitate de german. Vroia ca eu să-i explic ceea ce noi, germanii, facem cum trebuie şi unde ei, spaniolii, greşesc. Évole este gazda uneia dintre cele mai renumite emisiuni de la televiziunea spaniolă. Este în egală măsură reporter şi actor.

Ce se aştepta să-i spun? Că nu poţi să iei în serios o economie care se bazează pe soare şi pe portocale, şi pe supra-dezvoltarea litoralului mediteranean? Că, pe undeva, cluburile de fotbal spaniole nu ar trebui să aibă datorii la impozite în valoare de 750 de milioane de euro? Că, potrivit ultimului studiu PISA realizat de Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE), care compară sistemele internaţionale de învăţământ, elevii spanioli nu au progresat, în ciuda bugetelor record acordate înaintea crizei...

În ultima vreme m-am gândit mult la acea conversaţie, la criza economică spaniolă şi la ceea ce ştiu eu cu adevărat despre cum merg lucrurile în Spania mea de origine. Părinţii mei sunt foşti fermieri din Andaluzia, care au plecat în Germania în anii 1970, şi au lucrat la o fabrică de cauciucuri din Hanau, lângă Frankfurt, până la vârsta pensionării. Tatăl meu a făcut patru ani de şcoală. Pe vremea lui nu existau manuale. Învăţătorul folosea o enciclopedie veche. Tatăl meu ajunsese până la volumul D, sau poate F. În orice caz, educaţia pe care i-a oferit-o ţara lui a fost o ruşine. El a emigrat la vârsta de 17 ani.

Amintiri încă vii

Eu m-am născut în Spania, am un nume spaniol, vorbesc într-un ritm tipic spaniol, am paşaport spaniol, şi sunt fericit că Spania a câştigat Campionatul European de Fotbal 2012. Dar trăiesc în Germania, unde mi-am făcut şi studiile, şi unde lucrez la ora actuală.

Cele mai vii amintiri din Spania datează de peste 25 de ani, chiar dacă am mai fost în vizită acolo între timp. Sunt amintirile glorioase ale verilor copilăriei mele. Familia mea făcea parte din acel convoi de muncitori imigranţi (din valul de imigranţi care a venit în Germania în anii de după război) care îşi încărcau Opelul şi conduceau până în Spania în fiecare an, mai întâi prin Franţa, şi mai apoi de-a lungul litoralului mediteranean, până în satul părinţlor mei. (...)

Film de groază şi oră de poveşti

Oraşul este diferit în 2012. Am ajuns la faţa locului după ce primul ministru, Mariano Rajoy, a pregătit Europa pentru posibilitatea ca salvarea băncilor spaniole să coste 100 de miliarde de euro. Mai înainte, susţinuse că Spania nu va avea niciodată nevoie de ajutor.

Am privit ştirile la televizorul din camera mea de hotel. Ca de obicei, acestea sunt alcătuite din două secvenţe: filmul de groază şi ora de poveşti cu zâne. Din ce în ce mai multe persoane îşi retrag banii din conturi, comunitatea spaniolă autonomă Castilia-La Mancha închide 70 de şcoli, şomajul este de aproape 25% – acestea compun filmul de groază. La ora de poveşti se vorbeşte despre echipa naţională de fotbal a Spaniei.

După ce te uiţi o vreme la ştiri în Spania, începi să înţelegi de ce jumătate din timpul de emisie este consacrat sportului. Dacă nu ar fi aşa, oamenii ar lua-o razna. Totul se învârte în jurul crizei. Chiar totul. Un mare magazin de tipul “do-it-yourself” (DIY) anunţă că oferă 200 de posturi şi primeşte 12 000 de cereri. Persoanele cu studii universitare îşi şterg diplomele de pe CV-uri pentru a concura cu cei care sunt mai puţin calificaţi. (...)

Versiunea completă, pe Presseurop.eu/ro.