Violenţele din Siria ar putea destabiliza şi Libanul

Influenţa Damascului pe scena politică libaneză este notorie, chiar şi astăzi, la 6 ani după retragerea forţelor siriene de pe teritoriul Libanului. Violenţele domestice din Siria pun în pericol echilibrul politic al vecinului său, căderea regimului al-Assad putând porni un nou război civil.

Conform estimărilor, aproape 1700 de persoane au fost ucise în timpul violenţelor din Siria, de la debutul lor în luna martie. Cea mai mare parte a victimelor se numără din comunitatea sunnită majoritară, care nu beneficiază de suficientă reprezentare politică, cercul apropiat puterii – şi inclusiv familia al-Assad – făcând parte din comunitatea allawită (ce nu depăşeşte 12% din totalul populaţiei siriene). Având în vedere că Libanul găzduieşte o importantă comunitate de sirieni sunniţi, creşte riscul ciocnirilor între interese şi identităţi. De altfel, în Liban au avut loc până în prezent mai multe demonstraţii de solidaritate cu protestatarii sirieni, o parte din ele încheiându-se – în oraşul Tripoli, ce găzduieşte o comunitate allawită – cu violenţe.

Pe lângă reacţia de susţinere din partea comunităţii allawite din Liban, care numără însă doar 50.000-60.000 de membri, Bashar al-Assad beneficiază şi de simpatia unuia din cele două blocuri politice libaneze, controlat de militia şiită Hezbollah, care, în schimb, se bucură de sprijinul politic al Damascului şi Teheranului. Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah, şi-a declarat explicit susţinerea pentru regimul al-Assad.

“Noi, în Liban şi în mod special în Hezbollah, suntem foarte recunoscători Siriei, liderilor săi, preşedinţilor săi Hafez al-Assad şi Bashar al-Assad… Noi credem – eu personal sunt convins şi nu mă bazez pe analiză ci mai degrabă pe discuţii şi declaraţii – că preşedintele sirian Bashar al-Assad îşi doreşte să facă reforme… Ştiu că este pregătit să facă paşi în direcţia reformei dar cu grijă, serenitate şi responsabilitate”, a declarat Nasrallah.

De nemulţumirile sociale din Siria ar putea încerca să beneficieze Alianţa 14 Martie, în centrul căreia se află partidul lui Saad al-Hariri, care este susţinut de Statele Unite şi Arabia Saudită. Saad Hariri, care a fost îndepărtat de la guvernare de Hezbollah şi alte forţe loiale Damascului, ar avea oportunitatea să încerce să scadă influenţa Siriei în politica internă libaneză. De asemenea, Siria s-ar putea folosi de influenţa din Liban ca pârghie împotriva intervenţiei străine, potenţialul destabilizator al Damascului fiind cunoscut şi recunoscut de comunitatea internaţională. Regimul al-Assad ar putea să încerce să prezinte propria cădere ca având un potenţial destabilizator prea mare pentru a se risca o implicare internaţională extinsă. Sau, cum spunea un apropiat al regimului al-Assad, Rami Makhlouf, un influent om de afaceri, văr cu preşedintele Siriei: “Ar trebui să ştie că dacă noi vom avea de suferit, nu vom suferi singuri”.

Având în vedere tensiunile politice şi confesionale din Liban, orice implicare negativă a Siriei are un potenţial destabilizator imens. Rămâne de văzut dacă Occidentul şi comunitatea internaţională vor reacţiona în cazul în care violenţele din Siria rămân la aceleaşi cote ca în prezent şi, dacă o fac, în ce măsură riscul unui război civil va deveni o ameninţare iminentă.