Vânătoarea de copţi
0
În Egipt pare că toată lumea se bate cu toată lumea, protestatarii cu autoritățile, creștinii cu musulmanii etc. Prognozata democrație egipteană se lasă așteptată, persecutarea creştinilor din Egipt nu a dispărut, ci se amplifică liber după căderea regimului Mubarak. În cazul recentelor ciocniri dintre copţi şi musulmani armata a reacţionat cu o violenţă extremă, iar reacţia televiziunii naţionale aminteşte de mineriada
Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile.
Violenţele extreme din noaptea de duminică, 9 octombrie 2011, s-au încheiat cu 25 de morţi şi peste 300 de răniţi, marea majoritate creştini egipteni. Creştinii din Cairo şi din întregul Egipt sunt şocaţi, îndureraţi şi furioşi. A fost cea mai mare pierdere de vieţi omeneşti de după evenimentele similare din ianuarie-februarie 2011. În acea noapte de duminică armata a tras în demonstranţi şi a trecut cu tancurile peste trupuri. Imaginile din spitalul din Cairo unde au fost transportaţi morţii şi răniţii erau terifiante. Mulţi dintre cei omorâţi erau de nerecunoscut. Cum a fost posibil?
Pentru orice egiptean sau chiar străin care a petrecut mai mult de o simplă vacanţă în Egipt, starea de tensiune dintre creştini şi musulmani este o realitate. Putea fi simţită şi înainte de înlăturarea preşedintelui Mubarak, în februarie, dar a devenit cu atât mai evidentă după.
Tensiuni vechi
Statisticile oficiale vorbesc despre opt milioane de creştini copţi în Egipt, adică 10% din populaţie. Surse mai puţin oficiale vorbesc de 10-12 milioane. Oricum, este cea mai mare comunitate creştină din Orientul Mijlociu. Cunoscuţi şi sub denumirea de copţi, sunt urmaşii vechii populaţii egiptene. Strămoşii lor sunt practic cei care au construit piramidele şi templele faraonice. Populaţia musulmană a Egiptului este urmaşa cuceritorilor arabi din secolul VII. Aşadar, tensiunea dintre creştinii şi musulmanii Egiptului de astăzi are rădăcini vechi.
Revenind în secolul XX, politica naţionalistă arabă din anii ‘60 a preşedintelui egiptean Gamal Adel Nasser a contribuit la radicalizarea unei părţi a populaţiei de origine musulmană a Egiptului şi, implicit, la intensificarea tensiunilor dintre creştini şi musulmani. Anii ‘80 şi ‘90 au însemnat un exod al multor milioane de egipteni săraci către ţarile islamice mai bogate din zonă. Cei mai mulţi s-au îndreptat către Arabia Saudită. După 10 sau 15 ani petrecuţi munciţi acoloo, s-au întors acasă cu bani dar şi cu mentalitatea schimbată: au preluat mare parte din radicalismul, intoleranţa si inflexibilitatea cu care cei mai mulţi saudiţi înţeleg şi aplică Islamul. Pe timpul lui Mubarak, mii de egipteni promotori ai Islamului radical au fost arestaţi şi întemninţaţi. Cu toate acestea, au continuat să existe conflicte religioase în Egipt, atacuri regulate ale musulmanilor radicali asupra bisericilor şi creştinilor. Ultimul incident religios major al erei Mubarak a avut loc la începutul lui ianuarie 2011, când o maşină-capcană a explodat lângă o biserică din Alexandria omorând 20 de creştini copţi şi rănind alte câteva zeci.
După evenimentele din ianuarie-februarie 2011, multe dintre mişcările religioase islamice care fuseseră ţinute în frâu de regimul Mubarak au început să-şi manifeste foarte vocal punctul de vedere. În martie 2011, a avut loc prima confruntare sângeroasă între musulmani şi creştini. O biserică din Cairo a fost incendiată, 13 creştini copţi au fost omorâţi şi peste 100 răniţi în confruntările ce au urmat. Armata a intervenit abia târziu, pentru a stopa luptele de stradă. În mai 2011 scenariul s-a repetat.
Conflict deschis
Conflictul violent din acest octombrie îşi are originea în sudul Egiptului, în satul Marinab din districtul Aswan. Vineri, 30 septembrie, după rugăciunile de dimineaţă în moschee, la incitarea unuia dintre clerici, un grup de musulmani a dat foc bisericii din sat. Motivul invocat a fost acela că biserica se construise fără autorizaţie. Copţii contestă, spunând că au primit autorizaţia în luna mai - trebuie ştiut faptul că după legea egipteană creştinii nu pot construi biserici decât cu aprobare dată prin decret prezidenţial. La fel de controversată a fost reacţia guvernatorului Aswanului, general de armată, care după incendierea bisericii a declarat: „copţii au greşit şi trebuie pedepsiţi”. Atacul asupra bisericii din sudul Egiptului precum şi reacţia stranie a guvernatorului au generat proteste de stradă în Cairo, în faţa televiziunii naţionale. Demonstranţii cereau demiterea guvernatorului provinciei, identificarea şi trimiterea în justiţie a celor responsabili de incendierea bisericii, reconstruirea bisericii, promulgarea unei noi legi care să reglementeze construcţia tuturor lăcaşurilor de cult, indiferent de religie, şi a unei legi care să pedepsească discriminarea religioasă.
Protestele au început în prima săptămână a lui octombrie şi au fost paşnice. Deşi majoritatea celor câteva mii de demonstranţi erau creştini, au fost însoţiţi şi de un număr mic de musulmani moderaţi care le-au înţeles şi susţinut cauza. După începerea protestelor, câteva vehicule blindate ale armatei şi sute de militari şi poliţişti au fost staţionaţi în zona televiziunii naţionale egiptene.
Manipularea populaţiei
Demonstraţiile în faţa televiziunii au continuat şi în ziua de duminică, 9 octombrie, fiind iniţial paşnice. Odată cu căderea serii totul s-a schimbat. Este greu de stabilit cine a început să tragă. Poziţia armatei este că totul a început atunci când un militar a fost împuşcat de către unul dintre demonstranţi sau de cineva aflat printre demonstranţi. Creştinii susţin că armata a deschis focul. Cert e că armata a reacţionat cu o violenţă extremă. În urma conflictului au murit trei militari şi peste douăzeci de creştini copţi, iar 300 de civili au fost răniţi. Marea majoritate a civililor omorâţi sau răniţi au fost fie împuşcaţi cu arme automate, fie striviţi de blindatele armatei. Scenele care au fost transmise de canalele de televiziune sunt şocante: maşini blindate gonind prin mulţime, într-un fel de vânătoare de oameni.
În acest context este halucinantă reacţia televiziunii naţionale egiptene, care în noaptea de duminică, în timpul desfăşurării conflictului, făcea apel la populaţia de origine musulmană din Cairo să iasă în stradă ca să apere armata atacată de creştini. Greu de crezut că prezentatorii televiziunii naţionale au fost naivi sau prost informaţi. Reprezentanţii guvernului şi ai armatei au declarat că forţe şi interese străine au generat instabilitate. Pentru mine, ca român, pare mai degrabă un scenariu de care am mai auzit în timpul mineriadei din Bucureşti.
Am discutat după eveniment cu creştini copţi şi musulmani moderaţi. Copţii se simt umiliţi şi trădaţi de actuala conducere a Egiptului. Au participat împreună cu toţi ceilalţi egipteni la înlăturarea fostului preşedinte Mubarak. Acum nu sunt foarte optimişti în ceea ce priveşte viitorul şi au în minte inclusiv plecarea în Europa sau Statele Unite. Evident, cei care-şi pot permite.
Musulmanii moderaţi consideră că armata a gestionat în mod greşit conflictul şi a făcut inutil uz de forţă. Unii dintre ei înaintează chiar ipoteza că armata a regizat totul pentru a crea instabilitate în vederea păstrării puterii. Miza ar fi amânarea alegerilor programate pentru sfârşitul lunii noiembrie. Vom vedea în curând dacă aşa a fost.
Ciprian Răglean lucrează la biroul din Cairo al unei multinaţionale.
Se încarcă comentariile...
