Adevarul.ro

Cancelarul german Angela Merkel şi ministrul său de finanţe Wolfgang Schaeuble sunt incluşi în topul de anul acesta al gânditorilor globali pentru că viitorul Europei stă în mâinile lor. Săptămâna aceasta pactul fiscal cerut de Germania şi menit să întărească controlul politicilor bugetare a fost acceptat de majoritatea statelor UE.

Figură din dosarul Top FP 100 Gânditori Globali inclus în ediţia nr. 26 a FP România, care apare pe 27 ianuarie. 

Pe măsură ce economiile din zona euro se prăbuşesc, germanii se mândresc pe bună dreptate cu faptul că sunt printre puţinii europeni care îşi pot plăti facturile – şi le displace ideea că trebuie să susţină financiar state mediteraneene, ca Grecia, Italia, Portugalia sau Spania, care au cheltuit iraţional. Motiv pentru care cancelarul Angela Merkel şi ministrul de finanţe Wolfgang Schäuble au devenit în acest an liderii Europei; fără prudenta dar ferma lor acţiune, puţini se îndoiesc că Europa ar fi chiar mai aproape de colaps.

Misiunea lor aproape imposibilă: să construiască o abordare care să împiedice disoluţia Uniunii, dar care, în acelaşi timp, nu oferă un cec în alb membrilor risipitori. Schäuble a jucat rolul de dur, respingând sugestiile de extindere a fondului de salvare al Uniunii şi subliniind că Grecia nu va primi infuzia de capital decât după ce va adopta măsuri radicale de austeritate. După cum singur a spus-o, „nu poţi vindeca un alcoolic dacă-i dai alcool.”

Merkel, care a crescut în Germania de Est, în umbra Zidului Berlinului, şi cunoaşte bine avantajele politice şi economice ale reunificării, a subliniat reformele pe care Uniunea trebuie să le facă pentru a deveni mai eficientă şi a păstrat această idee chiar dacă popularitatea sa politică a avut de suferit. Alături de preşedintele Nicolas Sarkozy, ea a solicitat mai multă coordonare economică între ţările eurozonei şi a propus ca fiecare ţară să aprobe un amendament asupra echilibrului bugetar. „Nu există nicio alternativă la un cadru global pentru o economie globalizată”, a spus în faţa unei sesiuni comune a Congresului american. „Acesta este cel de-al doilea zid care trebuie să cadă: un zid ce stă în calea unei adevărate ordini economice globale”.