Tigrul polonez - mai departe de SUA, mai aproape de UE

Prezenţa preşedintelui Obama la summitul de la Varşovia nu a retrezit entuziasmul polonez pentru SUA, susţine corespondentul FT la Varşovia. Cu o creştere economică de 4% în 2010 şi un nou statut în UE, Polonia duce o politică tot mai independentă faţă de aliaţii americani. Varşovia şi-a depăşit temerile de securitate faţă de Rusia şi se uită tot mai mult către Berlin.

„Cu siguranţă Polonia este una dintre cele mai pro-americane ţări din Europa, dar temperatura pro-americanismului a scăzut. Unul dintre motivele pentru care entuziasmul a scăzut este neîndeplinirea unor promisiuni făcute de fosta administraţie Bush guvernării social-democrate (2002-2005) în contul participării poloneze la războiul din Irak ”, spunea ministrul de externe polonez Radoslaw Sikorski într-un interviu recent pentru ziarul Rzeczpospolita. 

Legăturile Poloniei cu SUA erau puternice încă din perioada Războiului Rece, când Washingtonul a susţinut mişcarea disidentă Solidarnosc. În plus, conta şi diaspora numeroasă – milioane de polonezi care emigraseră în SUA. În plan militar, includerea ţării în NATO în 1999 a făcut din SUA principalul garant al independenţei Poloniei şi un partener-cheie. Ca urmare, liderii polonezi au fost unii dintre puţinii aliaţi ai Washingtonului care au trimis trupe pentru invazia iniţială în Irak în 2003. Mai mult, Polonia a pus la dispoziţia SUA unul dintre aeroporturile sale militare pentru a fi folosit în cadrul programului secret de detenţie a suspecţilor de terorism, scrie Jan Cienski, corespondent al Financial Times la Varşovia, pentru Foreign Policy. 

Prin aceste gesturi pro-americane, Varşovia şi-a alienat aliaţii europeni, Franţa şi Germania, state critice la adresa atacării Irakului şi suspicioase faţă de influenţa americană în Noua Europă.

Bastion pro-american

Victoria fraţilor Kaczynski în alegerile din 2005 a adus o întărire a pro-americanismului polonez şi conflicte cu ţările din Vechea Europă. Aceşti lideri polonezi se teameau de o diluare a culturii tradiţionale a ţării lor în Europa cosmopolită integrată. Adversitatea istorică faţă de Germania şi Rusia a fost reîncălzită, iar singurul prieten al Poloniei erau considerate SUA.

Lech Kaczynski a încercat să construiască chiar o alianţă anti-rusească a statelor ex-sovietice de la estul Poloniei: din Lituania, până în Ucraina şi Georgia. În timpul războiului ruso-georgian, el s-a deplasat la Tbilisi pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de preşedintele Saakaşvili.

Fratele său Jaroslaw a cerut drepturi suplimentare de vot în organismele UE pentru Polonia ca despăgubire pentru toţi cetăţenii polonezi ucişi de Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fapt care n-a făcut decât să irite Berlinul.

Schimbare de direcţie

Atitudinea Poloniei faţă de UE, SUA şi chiar şi faţă de Rusia s-a schimbat însă radical odată cu venirea la putere în 2007 a premierului Donald Tusk şi a partidului său Platforma civică. Un alt punct de ruptură a fost moartea preşedintelui Kaczynski şi alegerea lui Bronislaw Komorowski ca şef de stat.

Politicile noii elite poloneze de guvernare sunt motivate de o nouă încredere în puterea economică şi diplomatică a ţării, nu de vechile temeri legate de securitate, mai ales faţă de o potenţială ameninţare rusească, explică Jan Cieski.

Cursul mult mai independent al ţării faţă de SUA în politica externă se explică, în opinia sa, şi prin nemulţumiri concrete faţă de aliatul american, legate de neprimirea unor contracte promise în Irak sau de refuzul Washingtonului de a ridica vizele pentru cetăţenii polonezi.

Şi decizia administraţiei Obama de a abandona planul iniţial de instalare a scutului anti-rachetă în Polonia şi Cehia, anunţată chiar în ziua aniversării a 70 de ani de la atacul URSS asupra Poloniei, i-a determinat pe liderii polonezi să se reorienteze.

Tusk şi Sikorski au reparat relaţiile cu Bruxelles-ul şi cu Berlinul iar în prezent Germania este principalul partener economic şi politic al Poloniei, mai ales că ţara profită şi ea de „explozia” exporturilor nemţeşti.  Chiar şi în relaţia cu Rusia se vorbeşte despre o resetare, deşi dependenţa energetică faţă de gazul şi petrolul rusesc rămâne semnificativă, şi problematică.

În prezent, Polonia îşi leagă destinul tot mai mult de UE, în interiorul căreia devine o voce tot mai puternică şi mai respectată. „După o perioadă de americanizare, ale cărei iluzii au condus la mai puţină suveranitate, există o schimbare în politica externă poloneză. Ne urmărim adevăratele interse”, a explicat Roman Kuzniar, consilierul de politică externă al preşedintelui Komorowski.