Fost ministru de externe israelian: "Occidentul şi Israelul ar trebui să negocieze şi cu Hamas"

Conflictul israelo-palestinian nu a fost în centrul revoluţiilor din lumea arabă, ci regimurile care au tras în oameni, spune un fost ministru de externe israelian. Pentru obţinerea unei păci israelo-palestiniene, este nevoie însă de o soluţie internaţionalizată, sub egida ONU, dar şi ca Occidentul şi Israelul să negocieze chiar şi cu gruparea Hamas, consideră Ben Ami.

Prezent la conferinţa „Este posibilă o pace în Orientul Mijlociu?”, organizată de Fundaţia Nicolae Titulescu pe 15 aprilie la Bucureşti, Shlomo Ben Ami a subliniat că Israelul şi Palestina nu vor ajunge la un acord în urma unei negocieri libere, pentru că orice le-ar propune Israelul palestinienilor nu le va îndeplini aşteptările. „Acest conflict nu seamănă cu niciun alt conflict al Israelului cu un alt stat arab pentru că acelea sunt teritoriale în timp ce, land for peace nu e o soluţie în chestiunea arabo-palestiniană. Aici este vorba chiar despre legitimitatea morală a statului evreu, despre problema Muntelui Templului”, susţine Ben Ami.

Fostul ministru de externe consideră că deşi cele două părţi au fost de mai multe ori aproape de pace, lucruri minore au dus la eşecul procesului. A contat şi personalitatea lui Arafat, o figură istorică complexă, care a transformat problema palestiniană într-o chestiune internaţională. „Îl respectam, dar era o persoană dificilă, cu care se negocia greu”, îşi aminteşte Ben Ami.

Şi diferenţa de statut a celor două părţi era problematică. „Aveam o entitate recunoscută de comunitatea internaţională, o mişcare revoluţionară care nu era obligată să respecte reguli şi un stat”, explică liderul israelian. Ca urmare după eşecul negocierilor, Arafat a declanşat Intifada. În prezent, însă prin procesul de consolidare accelerată a instituţiilor palestiniene demarat de Salam Fayad s-a creat o entitate politică de la care se aşteaptă să se comporte foarte diferit de Hamas şi Hezbollah.  

Alte obstacole erau legate de sistemul politic israelian, care „nu permite asumarea unor decizii istorice”, pe fondul unei coaliţii fragile, cel mai mare partid având doar 27 de locuri din totalul de 120. Unul dintre momentele prielnice de la Taba, când cele două părţi erau să ajungă la un acord, a fost ratat „pentru că Arafat credea că George W. Bush va fi un interlocutor mai bun decât israelienii, la fel ca tatăl său. Când colo el a acţionat ca Reagan”, rememorează Ben Ami, unul dintre negociatorii israelieni de la acea vreme.

Revenind în prezent, mesajul fostului ministru de externe a fost că problema palestiniană nu stă la baza revoltelor din lumea arabă, determinate mai ales de nevoi economice şi cerinţe politico-civice interne.

Problema israelo-palestiniană este exploatată de lideri, dar nu mai preocupă prea tare populaţiile din ţările arabe. Şi nici măcar Israelul.
„Cu o creştere economică de 5% şi în lipsa unor ameninţări teroriste majore, de ce s-ar preocupa Israelul?”, întreabă el retoric.

În opinia lui Ben Ami, procesul de pace are nevoie de un „cocktail de presiuni şi stimulente” pentru a fi eficient.

Replica arabă

„Pacea conferinţei” n-a durat mai mult de prelegerea fostului diplomat israelian. Imediat după, un reprezentant al Ambasadei Palestinei la Bucureşti l-a acuzat pe Shlomo Ben Ami de lipsă de obiectivitate şi de denaturarea faptelor istorice de la Taba.

O altă voce arabă din sală, un reprezentant al Iordaniei, a contrazis teza lui Ben Ami că Palestina nu mai este importantă pentru statele arabe, susţinând că marşuri de solidarizare cu cauza palestiniană au avut loc şi în timpul revoluţiilor din lumea arabă şi chiar în Irak.

În replică, fostul ministru de externe recomandă Occidentului şi Israelului chiar negocieri cu Hamasul, care în opinia sa este la fel de legitim ca Autoritatea Palestiniană după câştigarea alegerilor din Gaza.