Senegal: revoluţie după model arab sau rusesc?

Un preşedinte care guvernează de 12 ani şi se agaţă de putere. O populaţie tot mai nemulţumită şi un adversar electoral popular care nu este lăsat să candideze. Destule ingrediente pentru o Primăvară senegaleză. Dar există şi indicii care sugerează un scenariu rusesc.

Până nu demult Senegalul era considerat una dintre „democraţiile” africane cele mai de succes şi cele mai stabile. Consiliul Constituţional a decis însă că preşedintele Abdoulaye Wade, în vârstă de 85 de ani, mai are dreptul la încă un mandat, pe lângă cele două pe care le-a exercitat până acum. Ales în 2000 şi reales în 2007 pentru cinci ani,Wade este acuzat acum că a încălcat o prevedere impusă prin reforma constituţională din 2001, care statua o singură reînnoire a mandatului de preşedinte. Pentru opozanţii săi, un al treilea mandat este astfel ilegal, în timp ce susţinătorii lui argumentează că el era deja preşedinte în momentul revizuirii Constituţiei, astfel încât această prevedere nu i se aplică.

Acelaşi Consiliu Constituţional, care a analizat candidaturile a 20 de candidaţi la scrutinul prezidenţial din februarie, a refuzat dreptul de a se înscrie în cursă celebrului cântăreţ internaţional senegalez Youssou N’Dour pe motiv că n-a întrunit cele 10.000 de semnături autentice necesare. Aceste decizii au provocat revolte violente în mai multe oraşe ale ţării, care au făcut şi victime. Dacă în Tunisia autoincendierea vânzătorului de fructe Mohamed Bouazizi a fost scânteia care a declanşat revoluţia, în Senegal împiedicarea popularului cântăreţ Youssou N’Dour de a candida a umplut paharul nemulţumirii. Dar chiar dacă reacţiile  preşedintelui Wade seamănă mult cu cele ale lui Mubarak – încercarea iniţială de a minimaliza protestele – Senegalul ar putea evolua către un scenariu rusesc.

Validarea candidaturii lui Wade a trezit cam aceeaşi reacţie populară ca anunţul că Putin se va întoarce la Kremlin, făcând rocada cu Medvedev. Şi înlăturarea unora dintre adversarii principali ai liderului în cursa prezidenţială este tipică scenariului rusesc. Fondatorul partidului rus de opoziţie Iabloko, Grigori Iavlinski în Rusia  şi cântăreţul N’Dour în Senegal.

Mai mult, şi în Senegal, ca şi în Rusia, opoziţia la adresa regimului este foarte eterogenă şi îşi uneşte greu forţele. Mişcarea din 23 iunie (M23) a fost creată cu obiectivul explicit de a-l împiedica pe preşedintele Wade să se prezinte la scrutinul din 26 februarie pentru a obţine un al treilea mandat, dar a eşuat din acest punct de vedere, observă cotidianul francez Le Monde. În plus, protestele de stradă ale opoziţiei au fost dispersate şi reprimate de forţele de ordine. „M23 este divizată între partizanii unei confruntări directe cu puterea şi cei care-şi apără propriile interese, se văd deja preşedinţi sau sunt pregătiţi să schimbe tabăra cu prima ocazie”, spune Cheick Bamba Dieye, unul dintre membrii M23, citat de Le Monde. Iar puterea nu-şi face griji – cu 13 candidaţi împotriva lui Wade, „ne va fi uşurată munca”, se bucură purtătorul de cuvânt al preşedintelui.

Contracandidaţii

Printre adversarii lui Wade care au primit undă verde pentru a candida se regăsesc doi foşti prim-miniştri ai săi, Macky Sall şi Idrissa Seck. Ei au fost consideraţi în trecut posibili succesori ai acestuia la preşedinţie, dar au căzut mai târziu în dizgraţie. Sall a fost revocat din funcţie după ce l-a chemat pe fiul preşedintelui Karim Wade să depună mărturie în Parlament în legătură cu acuzaţiile care i se aduceau de deturnare de fonduri în pregătirea unui summit al Organizaţiei Conferinţei Islamice la Dakar. Seck în schimb a ieşit din graţiile lui Wade în 2005 atunci când a fost arestat sub acuzaţia de corupţie şi ameninţare la adresa siguranţei statului. Mai târziu a fost eliberat iar acuzaţiile împotriva sa au fost abandonate. Chiar dacă acum se prezintă ca opozanţi ai „dinastiei Wade”, „niciunul dintre ei nu poate scăpa de petele legate de scandalurile de corupţie şi de asocierea din trecut cu preşedintele”, scrie Foreign Policy.

N’Dour în schimb are un cu totul alt profil. Fiul unui mecanic auto şi al unei cântăreţe, el a abandonat timpuriu şcoala, dar a reuşit pe cont propriu. După ce şi-a format prima formaţie, a fost descoperit de starul pop britanic Peter Gabriel şi a făcut pasul pe scena muzicală a lumii. Astăzi deţine un ziar, o televiziune, studiouri de înregistrare şi are peste 1.000 de angajaţi. Mişcarea politică pe care a fondat-o Fekke ma ci Boole (Sunt un martor, deci o să reacţionez) se revendică de la Amadou Bamba, un marabuu islamic foarte influent în Senegal, născut în 1853, care s-a opus colonialismului francez prin rezistenţă non-violentă.

Frăţia sufită a murizilor creată de acesta este şi astăzi foarte influentă în Senegal, unde peste cinci milioane de locuitori îşi revendică apartenenţa la această tradiţie musulmană moderată. Touba, oraşul descendenţilor lui Bumba,  este considerat sfânt şi atrage pelerini din toată ţara. Mai mult, cei mai importanţi politicieni senegalezi caută să obţină bunăvoinţa califului general, liderul spiritual suprem al ţării preponderent musulmane. În trecut acesta l-a susţinut pe Wade. De curând însă acesta a dat mesajul că „Tuba nu are un candidat în alegerile din 2012. Cei care domnesc prin teroare, vor pieri prin teroare”. Până la decriptarea acestui mesaj, opoziţia se regrupează pentru noi proteste împotriva regimului, iar cursa prezidenţială senegaleză din februarie se anunţă la fel de explozivă precum cea care va avea loc în Rusia în martie.