Să înfruntăm adevărul despre China
0Criza datoriei publice europene este un ţel declarat al investiţiilor străine chineze. De aceea trebuie să înţelegem ce fel de putere devine China, susţine istoricul britanic Timothy Garton Ash.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Odată ca niciodată, Europa a colonizat câteva părticele din China. Astăzi, China colonizează părticele din Europa. Neoficial, evident, şi mult mai politicos decât atunci când a fost rândul europenilor. Ascensiunea Chinei evidenţiază dar şi exploatează declinul relativ al Europei.
Când primul-ministru Wen Jiabao a venit în Europa, a vizitat Germania, Marea Britanie şi Ungaria. De ce Ungaria? Parţial pentru că deţine preşedinţia rotativă a UE dar şi pentru că China are mari investiţii acolo şi doreşte să mai facă – aşa cum face şi în alte părţi din Sud-Estul şi Sudul Europei.
Un studiu care va apărea curând al Consiliului European pentru Relaţii Externe (ECFR) estimează că 40% dintre investiţiile chineze din UE se găsesc în Portugalia, Spania, Italia, Grecia şi Estul Europei. De ce se acordă atâta atenţie periferiei? Ei bine, pentru că acolo se pot face investiţii promiţătoare şi aceste mici economii periferice sunt o cale uşoară de a penetra pe o piaţă europeană de 500 de milioane de consumatori.
"Aveţi nevoie de banii noştri"
Piaţa UE este cu mult mai deschisă investitorilor chinezi decât este cea chinezească pentru europeni. Investiţiile masive în aceste ţări au şi o socoteală politică. Nu este prea cinic să-i vezi pe conducătorii de la Beijing construind un fel de lobby pentru China în interiorul structurilor decizionale ale UE, unde statul cel mai mic este cel puţin teoretic egal cu cel mai mare.
Cu cele mai mari rezerve valutare din lume – în prezent în jur de 3 trilioane de euro – China ar putea cumpăra jumătate din bunurile Greciei ce se pot privatiza, cât ai clipi. Ar trebui grecii să se ferească de darurile chinezilor? Ei bine, calul de dar nu se caută la dinţi. Sau, aşa cum a declarat – cu o infinită delicateţe – un specialist chinez în geostrategie unuia dintre autorii viitorului studiu ECFR: "Aveţi nevoie de banii noştri".
Nu trebuie să devenim paranoici. Atâta timp cât credem în comerţ şi pieţe libere, trebuie să şi punem în practică ceea ce predicăm. Totuşi, nu este nicio îndoială că puterea economică a Chinei avansează puternic în Europa, transformându-se şi într-o influenţă politică.
Unii dintre vecinii asiatici ai Chinei au resimţit mult mai dur ascensiunea chineză. În timp ce unii în Europa încă mai visează la o lume postmodernă a suveranităţii împărţite, în care UE devine un model al guvernării globale, geopolitica Asiei se aseamănă tot mai mult cu cea europeană de sfârşit de secol XIX – mai degrabă decât cu cea a sfârşitului secolului XX.
Puterile suverane aspiră neîncetat la supremaţie, strângând forţe marine şi terestre, disputându-şi controlul asupra teritoriilor (cum ar fi Kaşmir) şi mărilor. Interesele naţionale şi pasiunile calcă în picioare interdependenţa economică. În afară de dimensiunile economice şi militare ale creşterii puterii Chinei mai există şi o a treia dimensiune: politică, culturală sau "soft power".
Se încarcă comentariile...
