Restanţele Croaţiei pe drumul spre UE

Croaţia n-ar trebui să primească un cec în alb de la UE, spunea Natasha Srdoc, directoarea think-thank-ului Adriatic Institute for Public Policy, într-un interviu pentru FP România. Corupţia politică şi politizarea justiţiei rămân marile probleme ale ţării. Iar croaţii n-au beneficiat de procesul de aderare.

„Este nevoie de o monitorizare externă constantă şi de presiuni externe şi interne pentru ca în Croaţia să se instituie statul de drept, justiţia independentă şi garantarea drepturilor de proprietate”, susţine Srdoc, una dintre cele mai cunoscute activiste croate anti-corupţie. Ţara cu 4,5 milioane de locuitori are aproape un milion de cazuri nerezolvate de justiţie, iar unele  dintre ele trenează de 20 de ani.

În prezent în Austria are loc o anchetă care investighează politicieni austrieci şi croaţi care au importat arme în Croaţia la începutul anilor 1990 şi au sifonat două miliarde de euro către nişte conturi bancare secrete ale băncii Hypo Alpe Adria.

„Nu văd niciun progres politic sau economic în procesul de aderare la UE. Cred că credibilitatea UE însuşi şi procesul de aderare este îndoielnic. Cetăţenii croaţi nu au cules beneficiile statutului de candidat în sensul de construire a unui stat de drept, al unei justiţii independente, a protejării drepturilor de proprietate şi a creării instituţiilor pentru o economie de piaţă funcţională”, afirmă Srdoc. În opinia ei, instrumente precum Mecanismul de Verificare şi Cooperare (MCV) al UE vor fi necesare ca presiune pentru confiscarea activelor ilicite pe care le deţin actuali şi foşti oficiali guvernamentali şi cei din companiile de stat. Pe de altă parte, structurile de informaţii şi de poliţie postcomuniste ale ţării trebuie reformate, introducând şi o supraveghere independentă a cetăţenilor. Conflictele de interese în care se află oficialii publici trebuie definite clar şi penalizate în conformitate. Cenzura media trebuie şi ea sancţionată iar calomnia trebuie scoasă din Codul Penal.

Cât despre justiţie, singura soluţie pentru soluţionarea dosarelor de mare corupţie ar fi aducerea de judecători şi experţi din ţări cu un stat de drept puternic, crede activista croată. În opinia ei, problema este că nu există o separare a puterii în Croaţia. Acelaşi grup de oameni deţine şi puterea executivă şi pe cea legislativă şi-i selectează pe mulţi din puterea judiciară. Astfel este zădărnicită orice şansă de a rezolva cazurile de mare corupţie. Judecătorii străini ar putea fi o soluţie pentru că au capacitatea de a judeca cazurile fără părtinire şi nefiind supuşi la presiuni politice.

Corupţie endemică

Deocamdată corupţia politică nepedepsită afectează toate sferele în care un grup influenţat politic este favorizat. „Judecători numiţi politic, şefi de servicii secrete numiţi politic, confiscarea proprietăţilor printr-o legislaţie coruptă şi acţiuni ale judecătorilor corupţi, cenzurarea mediei de stat de către putere, finanţarea partidelor politice prin sacoşe cu bani sifonate de la companiile de stat şi îmbogăţirea oficialilor guvernamentali prin mită şi abuzuri”, descrie Srdoc.

Corupţia a fost perpetuată în Croaţia din anii 90 în timpul regimului Franjo Tudjman. Preşedintele Tudjman a acţionat pentru ca 200 de familii să deţină monopolul asupra economiei croate. Diferitele guverne ale Croaţiei au omis să facă reforme economice. PIB-ul Croaţiei a scăzut doi ani consecutiv, cu 5,8% în 2009 şi 1,4% în 2010. Rata şomajului a atins 20% iar incertitudinea este amplificată de creşterea preţului la alimente şi de scăderea veniturilor individuale. În plus, croaţii au trebuit să facă concesii în industria vinului şi în privinţa şantierelor navale, sectoare cheie pentru economia croată, pentru care UE cere noi reglementări.