Reacţia Chişinăului la pactul ruso-german de la Meseberg

Radu Vrabie, expert moldovean la Asociaţia pentru Politică Externă, explică de ce moldovenii şi-au pus mari speranţe în iniţiativa germană de soluţionare a conflictului transnistrean.

Cum au primit liderii politici şi experţii din Republica Moldova Memorandumul de la Meseberg, semnat anul trecut între Rusia şi Germania, prin care partea germană leagă un acord al ruşilor cu privire la soluţionarea problemei transnistrene de crearea un Consiliu de securitate UE-Rusia? RM are, iată, un rol major în relaţia dintre UE şi Rusia…

Semnarea acordului de la Meseberg a fost întâmpinată cu multă speranţă. Înainte de 2010, Republica Moldova nu a beneficiat de un context internaţional favorabil şi de astfel de iniţiative de soluţionare a conflictului transnistrean. Din 2006 nu a mai existat un suport internaţional semnificativ, ci doar o încercare de a menţine situaţia sub control, fără un anumit breakthrough. În 2010, implicarea Germaniei, un actor important în UE, a fost primită cu speranţă de autorităţile moldovene în perspectiva deblocării situaţiei conflictului transnistrean.

Cum se vede de la Chişinău abordarea germană, care susţine o Moldovă federală, cu un statut special pentru Transnistria, fără a menţiona însă retragerea trupelor ruseşti? Ar accepta partea moldovenească o astfel de soluţie? În ce condiţii ar accepta-o?

Problema transnistreană este foarte complexă chiar dacă ea pare uşor de rezolvat. Nu cred că Germania va susţine o variantă, o reglementare transnistreană care să contravină principiilor de bază şi care să submineze suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Sunt covins că orice decizie va fi luată cu acordul Chişinăului şi al UE. Nu cred că Germania ar putea impune aşa ceva Chişinăului sau celorlalte state. Este nevoie însă ca şi guvernul de la Chişinău să stabilească liniile roşii peste care Republica Moldova nu va trece în negocieri. Astfel şi Germaniei îi va fi mai uşor să discute cu Rusia. De aceea este nevoie de o mai bună comunicare cu capitalele europene pentru a le explica poziţia Chişinăului.

La sfârşitul lunii mai au apărut informaţii în presă că Berlinul şi Moscova au vorbit despre federalizare. Varianta aceasta a fost primită cu rezervă la Chişinău şi respinsă la Tiraspol. Federalizarea este asociată în Republica Moldova cu Memorandumul Kozak, care din fericire a eşuat. Orice negocieri în chestiunea transnistreană trebui să ţină cont de respectarea suveranităţii şi integrităţii Republicii Moldova. Legea din 2005 prevede o autonomie largă acordată regiunii transnistrene. Nu este vorba despre o federalizare. Este clar însă că negocierile vor fi destul de grele şi va fi nevoie de anumite compromisuri din partea tuturor actorilor, inclusiv a Chişinăului. Chiar dacă de-a lungul anilor Chişinăul a făcut mai multe cedări şi Tiraspolul niciuna. Au existat tot felul de memorandumuri cu conţinut vag: cel din 1997, memorandumul Primakoff şi declaraţia lui Vladimir Voronin semnată la Msocova. Pentru noi este important să ne ferim de astfel de documente.    

Se vorbeşte despre transformarea misiunii de pace ruseşti într-una europeană, sub mandat internaţional. Rusia vrea să-şi păstreze armata în Transnistria, Chişinăul susţine retragerea ei pentru că nu mai sunt tensiuni între cele două maluri. Poziţiile sunt diametral opuse la momentul actual şi un prim pas spre un compromis ar putea fi transformarea misiunii de pacificare într-una civilă, de observatori, sub mandat european. Nu există ură interetnică sau alte motive pentru a justifica o misiune militară.

Ce interese ar putea avea Germania să facă jocul ruşilor?

Nu cred că este de mirare că liderii a două state federale discută despre federalizare. Problema este că discutând despre federaţie, Germania înţelege ceva, iar Rusia cu totul altceva. Germania ar trebui să înţeleagă ce-şi doreşte Chişinăul şi să acţioneze în consecinţă în discuţia cu Rusia. Sunt sigur că Germania nu-şi doreşte o federalizare după model rusesc sau un memorando Kozak light. Germania nu exclude ca formă o soluţie federală, dar nici n-o va impune. Interesul ei pentru regiune a crescut, există o relaţie bună cu liderii de la Chişinău. Avem un dialog cum n-am mai avut până acum, important este cum îl vom valorifica. Trebuie să facem în aşa fel încât să nu fim doar nişte rude sărace care totdeauna cer ceva, ci să avem un dialog.