Cum și-au învins indignații nigerieni președintele

Dacă în România legea sănătăţii şi doctorul Raed Arafat au scos lumea în stradă, în Nigeria manifestanţii s-au unit în opoziţia faţă de tăierea subvenţiilor la petrol. În ambele cazuri însă puterea (în special preşedintele) a dat înapoi în faţa străzii: legea sănătăţii a fost retrasă, iar subvenţiile la petrol au fost reintroduse.

O nouă generaţie de tineri bine educaţi s-au organizat cu ajutorul reţelelor de socializare de tip Twitter pentru a-l forţa pe preşedintele Goodluck Jonathan să dea înapoi. Pentru prima dată liderii nigerieni sunt traşi la răspundere într-un mod în care nimeni nu se aştepta.

În timp ce sindicatele au fost pregătite să accepte un preţ de compromis de aproximativ 0,60 de dolari pe litru subvenţie, tinerii au vrut mai mult – un control popular mai puternic asupra guvernului şi asupra exceselor legislative. Iar şeful băncii centrale şi ministrul de finanţe au fost determinaţi să-şi explice acţiunile la televiziune, la radio sau pe Twitter.  Ideea unei responsabilizări mai puternice a guvernanţilor de către guvernaţi s-a materializat şi prin apariţia unor site-uri precum Yourbudgit.com, care a fost creat pentru ca fiecare nigerian să poată schiţa bugetul Nigeriei aşa cum vrea.

Până la urmă în fiecare revoluţie nu contează cât durează, câţi participă, ci finalitatea ei. Protestele din Nigeria au neutralizat frica, au arătat că unitatea este posibilă şi că participarea civică este inevitabilă, crede reporterul BBC, Nkem Ifejika. În opinia sa, rar s-au văzut manifestaţii de o asemenea amploare în Nigeria şi mai rar a existat ceva care să-i unească atât de tare pe nigerieni ca indignarea faţă de tăierea subvenţiilor.  Ifejika apreciază curajul nigerienilor de a ieşi în stradă chiar în ciuda recentelor atacuri ale grupului islamist Boko Haram.  Mai important, au avut loc manifestări de solidaritate între creştini şi musulmani.

Dilemele preşedintelui

Poziţia preşedintelui Nigeriei Jonathan Goodluck a fost fragilizată pe plan extern de pasul înapoi în problema subvenţiilor, deorece FMI-ul îi ceruse să elimine subvenţia la petrol la fel cum au făcut ţări precum Ghana sau Uganda. Totuşi preşedintele se va putea concentra acum pe ameninţările la adresa securităţii ţării, crede Muhammad Jameel Yusha’u, profesor de media şi politică la Universitatea Northumbria, Marea Britanie. În opinia acestuia, pentru a recâştiga încrederea populaţiei este însă nevoie de mult mai mult, în special de măsuri precum reducerea salariilor oficialilor guvernamentali, care sunt mult prea mari.

În plus, principalii beneficiari ai subvenţiilor erau proprietarii companiilor importatoare de petrol, adică cei mai bogaţi oameni din ţară – ceea ce înseamnă că pe termen lung reintroducerea subvenţiilor la petrol nu va face decât să crească disparităţile dintre bogaţi şi săraci. Petrolul reprezintă 80% din venitul naţional Nigerian, dar ţara suferă de pe urma lipsei capacităţii de rafinare şi import o cantitate mare de petrol pentru consumul intern.