După legea lui Orban, în presa maghiară rămâne doar cine e cuminte

Die Zeit, Hamburg: Controversata lege mass-media a lui Victor Orbán a intrat în vigoare în luna iulie. Bilanţul, o lună mai târziu : jurnaliştii critici la adresa regimului sunt daţi afară unul după altul iar şeful guvernului este acuzat de a încerca să-şi pună presa publică sub papuc.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Aceste concedieri nu ar fi bazate pe considerente politice şi nu ar fi făcute pentru a scăpa de observatori jenanţi. Ar minţi ei oare, aceşti ziarişti disponibilizaţi care susţin că statul i-a dat afară din cauza poziţiilor lor prea critice la adresa regimului ?

Ataşatul de presă al canalului public MTVA, o structură complexă nou creată prezentată sub numele de Fond pentru servicii mass-media şi patrimoniu, ne primeşte în biroul său de la Budapesta. Vorbeşte cu o voce calmă, şi surâde mult. Dar iată că zâmbetul i se evaporă. "Când cineva formulează astfel de atacuri, trebuie să-şi dea numele".

Ceea ce ar face cu bunăvoie cei aproximativ 550 de jurnalişti şi colaboratori ai presei publice care au fost concediaţi în iulie. Mulţi dintre ei ar fi dispuşi să deschidă gura şi şi-ar da cu bucurie numele pentru a cere socoteli. Sau cel puţin o explicaţie. Dacă nu ar fi fost acea clauză în contractele lor de muncă. Oricine vorbeşte despre condiţiile sale de muncă fără să fi fost autorizat prealabil de către angajator îşi pierde în întregime indemnităţile. Oricine are unul sau mai mulţi copii de hrănit se gândeşte de mai multe ori înainte de a risca aşa ceva. Iată de ce jurnaliştii tac, oficial. Deşi au multe de spus. În 5 iulie, un bărbat liniştit, cu părul gri – să-i zicem A. – a fost rugat să se prezinte a doua zi dimineaţă la ora 10 la locul său de muncă. Un e-mail a urmat, pentru a se asigura că informaţiile au fost bine primite de către destinatar.

Valuri consecutive de concedieri

Acesta a fost primul pas într-un val masiv de concedieri iar A. este doar una dintre numeroasele victime. A doua zi, povesteşte A., s-a prezentat deci la locul său de muncă. Patru colegi aşteptau deja în hol. Unul după altul, au fost chemaţi. Cei care ieşeau din birou aveau în mână fie un plic, fie o foaie de hârtie. "Plicul mare, însemna că s-a terminat", explică A. "Foaia de hârtie însemna că respectivul a avut noroc". Foaia în cauză era un nou contract de muncă, semnat pe loc.

A. a intrat al treilea în birou. Nicio întrevedere nu a durat mai mult de cinci minute. El a intrat şi s-a aşezat în faţa a trei persoane necunoscute. "Sunteţi la curent cu faptul că unele restructurări sunt în curs de desfăşurare şi, din păcate..." De aici, A. ştia ce se apropia. El a luat plicul şi a plecat. Discuţii de acest gen  au continuat toată ziua. "Nu era uman", spune A.

Faptul că victimele unor concedieri nutresc un sentiment de nedreptate nu este rar întâlnit. Ce este mai rar, totuşi, este faptul că împărtăşesc acelaşi sentiment şi acei colegi care au avut dreptul să rămână. Aceştia spun că printre cei care au fost împinşi spre ieşire se numărau cei mai buni. Pentru ei, nu există nicio îndoială că aceste concedieri au fost destinate descotorosirii  de jurnaliştii jenanţi.

Printre redactorii disponibilizaţi se numără laureaţi ai Premiului Pulitzer maghiar, prezentatori cunoscuţi până şi dincolo de graniţele ţării, tineri ziarişti promiţători distinşi cu premii. Printre jurnaliştii promovaţi se numără câţiva care, peste noapte, au fost numiţi manageri ai jurnalelor TV pe când se ocupau până atunci de programe de divertisment. Sau scriitori precum Daniel Papp, 32 de ani, purtător de cuvânt al Jobbik-ului însărcinat cu mass-media, care a falsificat recent un subiect despre Verdele Daniel Cohn-Bendit, cunoscut pentru a fi un critic al regimului lui Victor Orbán. În timpul unui interviu,

Cohn-Bendit a fost întrebat dacă el crede că hărţuirea sexuală a minorilor făcea parte din drepturile fundamentale europene. Politicianul a dat reporterului un răspuns complet. Cu toate acestea, în materialul difuzat el pare să părăsească platoul fără a spune un cuvânt. Dániel Papp nu a fost dat afară. El a fost numit director al redacţiei.

Audiovizualul public maghiar este o maşinărie hipertrofiată

A. nu contestă faptul că unele concedieri erau necesare. Cu peste 3000 de angajaţi, audiovizualul public maghiar este o maşinărie costisitoare şi hipertrofiată care are o audienţă destul de scăzută şi se distinge prin ineficienţă, corupţie şi probleme de finanţare. Vechea lege mass-media data din 1996, iar de atunci, niciun guvern nu a întreprins vreo restructurare demnă de acest nume – nici nu a încercat să menţină audiovizualul în afara politicilor partizane. Inclusiv socialiştii. [...]

Versiunea completă, pe Presseurop.eu/ro.