Poate Fini să-i încheie cariera politică lui Berlusconi?

Fini ar putea forma o nouă alianţă centristă, alături de partidul catolic UDC

Chiar dacă a primit un vot de încredere de la parlamentarii italieni, guvernul Berlusconi depinde de cei 34 de deputaţi şi 10 senatori, credincioşi fostului său aliat Gianfranco Fini, care au puterea să blocheze legislaţia. Aceştia au înfiinţat un grup separat în PdL, Generaţia Italia, şi plănuiesc înfiinţarea unui nou partid.

Legătura politică dintre preşedintele Camerei Deputaţilor, Gianfranco Fini, şi Berlusconi datează din 1994, atunci când pentru prima dată după al Doilea Război Mondial un partid de centru-dreapta a ajuns la guvernare. La vremea aceea, cei doi profitau de cel mai mare scandal de corupţie din istoria Italiei, în care au fost implicaţi oameni politici (Mâini curate) pentru a se prezenta ca figuri politice noi, nepătate, scrie Michele Monni într-o analiză pentru Open Democracy.

Prin imperiul său mediatic, Berlusconi s-a prezentat ca omul schimbării unei populaţii italiene furioase şi dezamăgite de întreaga clasa politică de la acea vreme. Fini, conducătorul partidului neo-fascist Alleanza Nationale, a sesizat ascensiunea lui Berlusconi şi s-a aliat cu nou-fondata Forza Italia a lui Berlusconi.

Anul trecut relaţia Fini-Berlusconi a culminat prin fuziunea celor două partide într-o nouă forţă politică Partidul Poporul pentru Libertate(PdL). Fini a căutat să-şi creeze o imagine de liberal-conservator după modelul premierului britanic David Cameron. Din postura sa de şef al Camerei inferioare, el a început să-şi exprime dezacordul faţă de poziţiile guvernului şi a criticat stilul autoritar al lui Berlusconi şi dispreţul său faţă de Parlament.

Fini a criticat dur încercarea guvernului Berlusconi de a introduce o lege care urma să interzică folosirea interceptărilor telefonice de către magistraţi, să-i trimită la închisoare pe jurnalişti şi să amendeze editorii care publică informaţii scurse de la procuratură.

În ciuda tensiunilor dintre cei doi lideri, noul grup parlamentar Futuro e Liberta, fondat de Fini încă susţine guvernul Berlusconi, dar condiţionat. Astfel, atunci când Camera Inferioară a supus la vot autorizarea cercetării penale împotriva lui Giacomo Caliendo, un tânăr ministru, protejat de Berlusconi, acuzat de implicarea în crearea unei societăţi secrete numită P3, în relaţii cu loja masonică P2, majoritatea oamenilor lui Fini s-au abţinut de la vot. Anterior Fini respinsese un decret al ministrului de justiţie al lui Berlusconi, care permitea miniştrilor să nu se prezinte la audieri în justiţie pe motiv că sunt prea ocupaţi. De acest decret profitase chiar Caliendo.

Chiar dacă a primit votul de încredere la sfârşitul lui septembrie, guvernul Berlusconi va depinde de Fini pentru ducerea la bun sfârşit al mandatului. Deocamdată fostul aliat nu are interesul căderii guvernului şi unor alegeri anticipate, pentru că noua sa forţă politică nu este suficient de consolidată electoral. „Trăim într-un tunel în care campania electorală nu se termină niciodată şi italienii s-au săturat de asta", a explicat preşedintele Camerei inferioare, citat de Financial Times motivul pentru care nu doreşte să provoace alegeri prea curând. În opinia sa, Italia nu-şi poate permite un vid politic nici din cauza situaţiei economice precare, în care datoria externă a atins 120% din PIB.

Viziuni economice diferite

Ruputura dintre Fini şi Berlusconi are şi cauze legate de economie şi de modul în care Italia poate să iasă din criza economică. Berlusconi şi-a folosit majoritatea pentru a lovi mişcarea muncitorească la rădăcină. El a redus salariile şi a redistribuit resursele către sectoarele favorabile formaţiunilor de centru-dreapta: IMM-uri, profesii liberale, marile corporaţii, băncile şi oamenii bogaţi. Fini în schimb a apărat funcţionarii publici (în special cei din forţele de securitate şi din educaţie), sudul Italiei şi o politică industrială bazată pe compromisul între capital şi muncă, scrie Salvatore Cannavo într-o analiză pentru publicaţia online "International Viewpoint" .

În prezent însă "blocul social" format de Berlusconi din IMM-urile din nord, economia ilegală din sud, comercianţi, evazionişti, muncitori asistaţi şi tineri prin juxtapunerea de interese prin propagandă în media este pe cale să se dezintegreze.

Pe fondul acesta, Fini ar putea forma o nouă alianţă centristă, alături de partidul catolic UDC, condus de Pier Ferdinando Casini, şi de alte grupări mai mici precum Mişcarea pentru Autonomie a Siciliei. O asemenea alianţă ar putea obţine 15% dintre voturi, devenind un actor important în formarea oricărei majorităţi.

Un scenariu alternativ ar fi o împăcare între Fini şi Berlusconi, caz în care actualul premier ar putea ajunge preşedinte al Italiei în 2013 când se termină mandatul lui Napolitano, prin votul Parlamentului, post care i-ar asigura imunitate judiciară încă câţiva ani. Fini ar putea să fie noul premier. Deocamdată prăpastia dintre cei doi s-a adâncit, dar legătura lor de convenienţă continuă din raţiuni electorale. Nimic nu este însă imposibil în politica italiană.