Pakistanul - un stat în curs de eşuare

FP România a discutat cu Ahmed Rashid, jurnalist pakistanez aflat în top 100 al celor mai influenţi gânditori globali, despre recentul val de atentate teroriste care ameninţă să arunce ţara în haos.

Doar săptămâna trecută, poliţia din Peshawar a fost ţinta a două explozii, iar o bombă a explodat într-un restaurant din Baluchistan. Care este următoarea ţintă?

FP România: S-a dat undă verde retragerii unei părţi a trupelor americane din Afganistan. Cum se văd rezultatele strategiei din ultimii doi ani?
Ahmed Rashid: A existat un succes tactic iniţial în expulzarea talibanilor din cele mai importante baze din sud (Helmand şi Kandahar) unde controlul lor se consolidase în ultimii 10 ani. Dar nu s-a reuşit încă mobilizarea rezistenţei anti-talibane, câştigarea "inimilor şi minţilor” populaţiei locale sau o infuzie suficientă de administraţie, poliţie şi armată afgană. Adevărul este că aceste zone rămân extrem de fragile. Şi dacă americanii pleacă de aici sunt sigur că talibanii se vor întoarce şi armata afgană nu va fi capabilă să opună rezistenţă. Într-un anumit sens, tranziţia despre care vorbeşte Obama va fi extrem de dificil de făcut, daca nu imposibilă în aceste zone. 

Este eliminarea lui Osama bin Laden un stimul pentru o ruptură decisivă între talibanii afgani şi Al-Qaeda? Şi chiar pentru reconcilierea cu guvernul de la Kabul?
Talibanii s-au distanţat de ceva vreme de Al-Qaeda, dar o ruptură decisivă nu poate fi o precondiţie a începutului reconcilierii cu guvernul de la Kabul. Ci ar trebui să fie rezultatul final al negocierilor. În ultimul timp, talibanii promovează o platformă afgană orientată spre interior, naţionalistă (centrată pe plecarea trupelor străine din ţară) şi care nu are nimic în comun cu internaţionalismul agendei Al-Qaeda.

Cum evaluaţi campania pakistaneză de recuperare a controlului asupra regiunilor tribale din nord folosite drept adăpost de talibani?
Nici aceasta nu a fost un mare succes. Problemele sunt similare celor cu care se confruntă americanii în Kandahar şi Helmand. Pentru a obţine loialitatea populaţiei locale din FATA (zonele tribale) este nevoie, mai întâi, de o strategie politică pe care guvernul şi armata nu o au. Iar strategia trebuie să vizeze cu prioritate aducerea FATA în spaţiul constituţional „mainstream” pakistanez, anulând statutul de „outsider” al regiunii. Nu mai poate rămâne un spatiu tribal liber, în afara societăţii pakistaneze. Pentru asta este nevoie de o strategie politică pe care cu siguranţă talibanii pakistanezi o vor respinge, dar care are toate şansele să fie sprijinită de populaţia locală. Este primul pas, poate cel mai important pentru a le câştiga loialitatea. Până acum s-a încercat un alt drum - mai întâi să îi ucidem pe talibanii pakistanezi şi abia apoi să facem pace cu ei dintr-o poziţie de putere. În plus, contradicţia majoră în FATA este că statul pakistanez continuă să ofere protecţie şi adăpost talibanilor afgani. Nu poţi menţine această disonanţă care presupune să ajuţi un grup de talibani, în timp ce îi ataci pe ceilalţi.

Rămâne Pakistanul încă bântuit de obsesia sa indiană?
Pakistanul rămâne preponderent preocupat de India. Majoritatea trupelor sale rămân mobilizate la graniţa indiană. Este şi una dintre scuzele folosite pentru a justifica imposibilitatea de a aloca suficiente trupe pentru Waziristan. Problema este că nu a existat un dezgheţ al relaţiilor dintre Islamabad şi New Delhi care dacă s-ar întâmpla ar aduce pacea şi în Afganistan. Un acord regional între India şi Pakistan ar calma multe dintre tensiunile afgane. Dezbinarea dintre India şi Pakistan hrăneşte clivajul intern afgan existent între paştuni (care caută susţinerea Pakistanului) şi non-paştuni (care caută susţinerea Indiei).  

De ce structuri ale statului pakistanez cultivă grupuri militante precum - talibanii afgani sau Lashkar-e-Taiba (LeT)?
Susţinerea talibanilor afgani reprezintă un fel de poliţă de asigurare. Nimeni nu ştie cum va arată Afganistanul după retragerea americană. Însă în opinia mea, aceasta este o politică cu efecte de bumerang care a condus la consolidarea talibanilor pakistanezi şi care acum sunt o ameninţare directă pentru Islamabad. Lashkar-e-Taiba (LeT) se află în prima linie a războiului grupărilor jihadiste capabile să orchestreze atacuri în Kashmir şi în profunzimea Indiei. Am văzut asta în cazul atacului de la Mumbai din 2008. Nu este în interesul armatei pakistaneze să dezmembreze grupul atatâ timp cât perspectiva unui război cu India rămâne încă reală.

Este Pakistanul în pericol să devină un stat eşuat?
Statul pakistanez traversează o pronunţată criză de legitimitate. Leadershipul civil a eşuat să dea o direcţie, să ofere o viziune pentru viitorul societăţii. Iar în ceea ce priveşte gestiunea politicii externe şi securităţii naţionale, aceste domenii cheie au fost în întregime lăsate în grija armatei care la rândul ei a jucat dublu atacând unele grupări extremiste şi sprijinind altele. Sistemul decizional este viciat, profund neadecvat şi nu reuşeşte să convingă pe nimeni că Pakistanul este un partener serios în combaterea terorismului.

Criza de legitimitate a armatei şi a sistemului de partide a fost şi mai mult accentuată de episodul Abbottabad. Vedem pentru prima dată o creştere a activităţii talibanilor pakistanezi în Punjab şi Karachi. Iniţial, rezistenţa din FATA a început ca o cauză regională, paştună, bucurându-se de sprijinul Al-Qaeda şi al talibanilor afgani, dar acum a crescut atât de mult încât ameninţă statul pakistanez. În plus vedem cum numeroase grupări punjabe din Kashmir care până acum erau orientate spre India, se alătura cauzei talibane şi împotriva statului pakistanez. Pericolul taliban se adaugă declinului masiv al capacităţii statului de a furniza bunuri publice la un nivel decent-securitate, educaţie, sănătate. Suntem la un punct de cotitură. Pe viitor ne putem aştepta la spaţii de lege şi ordine alături de oaze de anarhie.

Ahmed Rashid este jurnalist pakistanez autor al bestsellerului “Descent into Chaos: The U.S. and the Disaster in Pakistan, Afghanistan, and Central Asia” (2009).

Interviu realizat de Octavian Manea