Omanul, salvatorul ostaticilor din Orientul Mijlociu
0
Trei francezi capturaţi de militanţi Al-Qaeda în Yemen au fost eliberaţi după o captivitate de cinci luni. Omanul a jucat un rol esenţial în salvare, transformând respectiva practică în instrument de politică externă.
Cei trei francezi, voluntari ai organizaţiei “Triangle Generation Humanitaire”, au fost transportaţi după eliberare cu un avion al armatei Omanului până în capitala Muscat, fiind transportaţi ulterior în Franţa. Conform mărturiilor unui negociator tribal yemenit, citat de Associated Press, un rol esenţial în eliberarea ostaticilor l-a jucat sultanul Omanului, Qaboos bin Said, care a intermediat negocierile, plătind împreună cu un om de afaceri din Yemen recompensa cerută de răpitori, care se cifrează la 12 milioane de dolari.
Eforturile sultanului din Oman n-au rămas fără ecou, preşedintele Franţei mulţumindu-i „călduros” pentru „ajutorul său decisiv”. Dar evenimentul nu este unic sau întâmplător. Sultanul Qaboos foloseşte „canalele de negociere” ca o strategie a politicii sale externe. În anul 2010, Omanul a plătit 500.000 de dolari pentru a o elibera pe Sarah Shourd, cetăţean american, care fusese reţinută pe teritoriul Iranului împreună cu logodnicul său, Shane Bauer, după ce se pierduseră la graniţa dintre Irak şi Iran. Bauer şi o altă persoană care se afla cu cei doi au fost eliberaţi anul acesta, după ce Omanul a mai plătit un milion de dolari. De asemenea, Omanul a asistat Marea Britanie la negocierile privind eliberarea unor marinari englezi capturaţi de forţele iraniene în 2007.
Politica externă a sultanului bin Said
Qaboos bin Said a devenit sultan al Omanului în 1970, după ce l-a îndepărtat de la putere pe propriul său tată printr-o lovitură de palat. Schimbarea a fost de bun augur pentru Oman, noul conducător reuşind să scoată ţara din izolare, transformând-o într-o putere influentă din zona Golfului. Abilitatea diplomatică a liderului a fost relevată de echilibrul pe care a reuşit să-l păstreze în relaţiile cu statele mai mari din regiune dar şi cu puterile exterioare. În anii ’80, Omanul a păstrat legături atât cu Irakul, cât şi cu Iranul, care se aflau în conflict. În prezent, a reuşit să menţină o relaţie bună cu Iranul, cu care cooperează pentru securizarea strâmtorii Hormuz, care desparte cele două ţări, dar şi cu Statele Unite. Relaţiile pozitive cu America datează, explică Uri Friedman în FP, încă din 1981, Omanul fiind primul stat arab care a recunoscut Statele Unite. De asemenea, Omanul colaborează economic cu SUA, având semnat un tratat de liber schimb, şi militar, permiţând în anumite circumstanţe forţelor americane să folosească bazele sale militare.
Influenţa obţinută de liderul Omanului prin intermedierea operaţiunilor de salvare a unor occidentali răpiţi în zona Golfului a fost folosită pentru reducerea asperităţilor dintre SUA şi Iran, spre exemplu, ministerul de externe al Omanului folosindu-se de prilejul eliberării celor doi cetăţeni americani de către Iran pentru a sugera că aceasta va produce o „apropiere între americani şi iranieni” iar „stabilitatea regională va fi întărită”.
Se încarcă comentariile...
