Midterms: liber la pompat bani corporatiști în campaniile electorale

Noua lege avantajează în special candidații republicani, care au o relație apropiată cu „big business”

Apropierea alegerilor parțiale în Statele Unite, care vor avea loc săptămâna următoare, pe lângă implicațiile politice, care vor complica, probabil, prezidențiatul lui Barack Obama, mai ridică un subiect interesant de discuție. Felul în care o decizie a Curții Supreme schimbă raporturile financiare, deci și șansele la victorie, între candidați.

În discursul său anual, State of the Union, președintele american, Barack Obama, critica o lege adoptată la începutul acestui an de Curtea Supremă , considerând că aceasta “inversa o lege veche de un secol pentru a face loc intereselor ilegitime”. Noua lege, care modifica o prevedere ce funcționa din prima jumătate a secolului trecut, permite sindicatelor sau corporațiilor să susțină financiar nelimitat campaniile electorale ale candidațiilor la funcții federale. Modificarea, adoptată la limită (5 la 4), stipula că restricționarea dreptului corporațiilor de a contribui la campaniile electorale încalcă Primul Amendament.
Poziția președintelui american a avut o susținere puternică în opinia publică, un sondaj relevând că 80% din cetățeni ( 76% din republicani) se opuneau acestei modificări.

Efectele noii prevederi
Deși există o limită financiară a contribuțiilor directe, care se păstrează, practic nu există nicio limitare asupra sumelor de bani pe care o corporație le poate folosi, într-o campanie electorală, pentru susținerea unui candidat, atâta timp cât nu există nicio coordonare între echipa de campanie și donator.
Efectul prevederii este că finanțările pentru campania electorală au înregistrat o creștere abruptă prin raportare la alegerile trecute, creștere care se poate pune pe seama investițiilor indirecte ale corporațiilor. Într-un articol publicat la începutul lunii octombrie, cotidianul american Washington Post observa că sumele aruncate în joc au crescut de cinci ori față de anul 2006, când au avut loc alegeri parțiale, de la 16 la 80 de milioane dolari.
Principalii beneficiari ai noii legislații par să fie republicanii, ale căror legături cu „big business” sunt notorii. Spre exemplu, arăta Washington Post, două organizații – American Crossroads și Crossroads GPS, apropiate GOP, cheltuiseră pe publicitate pentru campania electorată 18 milioane de dolari fiecare, până la începutul lui octombrie, cu o lună înainte de alegerile efective.
Noua legislație a determinat apariția unor noi organizații non-profit care, sub legislația americană, nu sunt obligate să-și facă publice sursele de finanțare, lipsa de transparență transformându-le în metoda preferată de contribuție la campanii. Sumele de bani folosite în campanii, a căror proveniență nu este cunoscută a crescut de 33 de ori (de la 1.5 milioane în 2006 până la 40 de milioane în 2010) și a avantajat Partidul Republican față de cel Democrat într-un raport de 7 la 1.
Conform Los Angeles Times, la nivel național, sumele cheltuite pe publicitatea politică au crescut față de 2006 cu 70%, de la 124 de milioane la 204.

Consecințele politice
Capacitatea unor entități private de a cheltui sume practic nelimitate în campania electorală are potențialul de a schimba raporturile de putere în Congres. Dacă este probabil ca la nivel macro diferențele să nu fie majore, fiecare partid având proprii susținători foarte bogați, cu un avantaj pentru republicani, totuși, ceea ce se modifică esențial este impactul noii reglementări asupra competiției între candidați.
Practic, congressmanii devin mai vulnerabili în fața intereselor de business ale marilor corporații și, implicit, vor deveni mai sensibili la cererile acestora. Interesele comunității locale și cele ale unei mari companii nu sunt mereu convergente și atunci, în ciuda riscului de a pierde popularitate, un politician nu-și poate permite să antagonizeze o firmă puternică, care-l poate face să-și piardă scaunul la următoarele alegeri. De asemenea, influența celor puțini și bogați, oricum foarte mare, va crește, datorită capacității lor de a „garanta” realegeri.
Se poate argumenta că nu numai banii contează și, în final, voturile cetățenilor trimit un politician în Congres. Posibil, însă de multe ori, politicienii se bazează pe capacitatea de persuasiune a publicității electorale și a promisiunilor, coroborată cu o memorie colectivă scurtă. De aceea, mulți preferă banii.