Media socială şi populismul de dreapta
0
Media socială s-a dovedit a fi, în ultimii ani, un puternic instrument de prozelitism şi organizare politică. Un think tank britanic i-a întrebat pe simpatizanţii de pe Facebook ai partidelor populiste europene ce le motivează convingerile politice. Nu surprinzător, cauzele sunt culturale, nu economice.
Rolul Internetului şi a mediei sociale în agregarea şi organizarea mişcărilor politice este unul care a făcut obiectul studiului cercetătorilor şi analiştilor politici în ultimii ani. Majoritatea mişcărilor contestatare a ordinii politice petrecute în ultimii ani au avut o componentă online. Revoluţia Twitter din Moldova, Mişcarea Verde din Iran, Primăvara Arabă, mişcări de contestare a ordinii autocratice ce s-au încheiat – în multe cazuri – cu înlocuirea puterii politice, mişcările populare cu obiective politice din Occident ca Tea Party, Occupy Wall Street sau revoltele din urmă cu câteva luni din Marea Britanie, s-au folosit de Internet (Facebook, Twitter) sau telefonia mobilă pentru a se organiza şi atrage de partea lor persoane cu aceleaşi obiective.
Dacă state ca Rusia, China sau Iran au luat măsuri de fragmentare a opoziţiei şi pe Internet, blocând site-uri sau manipulând prin intermediul propriilor bloggeri şi activişti online, Europa este un teren fertil pentru studiul profilului socio-demografic al nemulţumiţilor de establishmentul politic actual şi al susţinătorilor partidelor anti-sistem. Think tank-ul britanic Demos a realizat, cu susţinerea Fund Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, un raport care analizează structura socială a susţinătorilor partidelor populiste de dreapta din Europa. La baza raportului se află un studiu realizat pe Facebook în rândul celor care se declară susţinători ai acestor formaţiuni politice, chestionarul fiind completat de 10.000 de persoane.
Partide atipice
În primul rând, apariţia acestor formaţiuni politice a început de la începutul deceniului trecut şi nu sunt o reacţie exclusivă la tulburările economice din ultimii ani. Deşi rolul de catalizator al crizei economice nu poate fi contestat, nemulţumirile sociale care au dat naştere acestor mişcări politice predatează anul 2008. Dacă la începutul agregării lor erau considerate mişcări marginale, respinse de establishmentul politic tradiţional, aceste partide au înregistrat o creştere remarcabilă într-o perioadă scurtă, ajungând să joace un rol important în parlamentele Austriei, Bulgariei, Danemarcei, Ungariei, Olandei, Suediei, Lituaniei şi Slovaciei. În unele state chiar, cum este cazul Olandei, aceste partide fac parte din cadrul unor alianţe guvernamentale.
Totuşi, arareori aceste partide pot fi încadrate în şabloanele politice tradiţionale. Deşi au fost acuzate de „extremism” sau „fascism”, majoritatea susţin ca valori fundamentale democraţia, libertatea de exprimare, libertatea, capitalismul şi liberul schimb. Spre deosebire de mişcările politice „clasice” ale secolului XX, partidele populiste ale noului secol susţin înainte de toate individualismul în faţa colectivismului. Se opun în schimb migraţiei, au o aversiune culturală faţă de imigraţia musulmană, temându-se de impunerea unei fragmentări culturale care lasă loc impunerii unor alte norme sociale alternative în Europa. Refuzul emigranţilor non-europeni de a se „europeniza” mental şi tendinţa acestora de enclavizare fac parte din cauzele apariţiei acestor partide. De fapt, marea miză este de ordin cultural, nu economic. Senzaţia asediului - plastic exprimată în denumirea unui blog celebru ce militează împotriva migraţiei şi islamizării Europei: Gates Of Vienna – este una din motivaţiile cheie.
De asemenea, spre deosebire de mişcările populiste de dreapta clasice, noile partide populiste ale Europei sunt filosemite, un bun exemplu fiind retorica fondatorului Partidului Libertăţii din Olanda, Geert Wilders.
Din perspectiva relaţiilor internaţionale, susţinătorii mişcărilor de acest fel sunt anti-globalişti, eurosceptici şi, în general, reticenţi la orice tip de construcţie ce presupune cedare de suveranitate.
Rezultatele studiului – profilul simpatizanţilor
Dintr-o perspectivă demografică, susţinătorii online ai acestor partide sunt majoritar bărbaţi tineri (63% dintre ei având sub 30 de ani). În niciuna din ţările în care s-a făcut studiul femeile nu depăşesc 36% din totalul simpatizanţilor. De asemenea, aproape 30% dintre cei care au completat chestionarul sunt studenţi iar rata declarată a şomajului nu arată că susţinătorii partidelor populiste ar face parte dintre „cei lăsaţi în urmă”. Susţinătorii de pe Internet sunt într-o proporţie mai mare decât media generală şi activişti.
În general, tinerii s-au dovedit a fi mai opuşi imigraţiei decât susţinătorii mai vârstnici, 20% dintre respondenţii între 16 şi 20 de ani invocând imigraţia ca motivul principal pentru care au aderat la respectivele partide. Încrederea lor în instituţiile politice naţionale şi europene este mult mai mic decât media generală a populaţiei, lucru valabil şi în cazul sistemului juridic. Cu toate acestea, ei susţin valorile democratice, consideră că votul este important şi resping violenţa ca formă de expresie politică. Pe de altă parte, deşi resping contestarea violentă nu au încredere nici în politică. Alţi motivatori cheie sunt senzaţia erodării identităţii culturale, extremismul islamic sau corupţia.
În concluzie, autorii arată că „susţinătorii partidelor populiste şi-au pierdut încrederea în guvernele naţionale, Uniunea Europeană şi sistemul de justiţie. Această caracteristică este un ecou al tendinţei generale de scădere a încrederii în instituţiile politice. Restabilirea încrederii în instituţii trebuie să fie parte a oricărei strategii de răspuns. Mai important, acea parte a activiştilor online implicaţi în activism offline – votează, demonstrează, sunt membri ai unui partid politic – par să fie mai democraţi, au mai multă încredere în politică şi sunt mai puţin înclinaţi spre violenţă. Aceasta este dovada concretă că încurajarea oamenilor să fie mai puternic implicaţi în viaţa politică şi societatea civilă, indiferent de convingerile lor politice, este o soluţie.”
Se încarcă comentariile...
