Libia-un viitor Irak?

Numărul armelor de foc din Libia pune în pericol viitorul democratic al țării.

Dar dacă decapitarea dictaturii colonelului Gaddafi a fost totuşi partea cea mai puţin dificilă? Istoria recentă, mai ales a Irakului după 2003, arată că războiul se câştigă mult mai uşor decât pacea.

Stabilizarea şi construirea unui guvern performant, capabil să menţină pacea internă, pe ruinele războiului civil, ar putea fi o misiune imposibilă. Pentru început, restabilirea monopolului violenţei legitime este una dintre provocări. Arsenale întregi se află pe străzi, în mâinile unor grupări reunite până ieri de perspectiva unui duşman comun. Cu greu găseşti pe cineva care să nu fie înarmat. Privatizarea violenţei a devenit norma: „Gaddafi a distribuit arme tuturor oamenilor care au luptat pentru el. Acum, şi rebelii au o mulţime de arme, dar asta creează o situaţie extrem de periculoasă pentru ţară. Cu greu găseşti un adult sau un adolescent care să nu aibă o armă. Noile autorităţi trebuie să găsească o soluţie acestei probleme cât mai repede cu putinţă, altfel riscăm să cădem într-un alt război civil“, spune un locuitor din Tripoli.

În acelaşi timp experienţa „lunilor de miere” din Irakul post-Saddam ar putea, prin contrast, să le ofere guvernanţilor de la Tripoli, un manual de bune practici.  Atunci epurarea de sus în jos a birocraţiilor guvernamentale şi concedierea fostelor unităţi care asiguraseră securitatea regimului au generat scânteia care a împins Irakul în vâltoarea războiului civil. Instrăinaţi şi excluşi din noua ordine politică, fără joburi şi înarmaţi până în dinţi, elementele loiale regimului au luat calea insurgenţei. Acum viitorul Libiei pare să depindă mai mult ca niciodată de creativitatea şi înţelepciunea cu care noul regimul reuşeşte să extindă umbrela beneficiilor viitorului contract social şi către foştii privilegiaţi ai regimului – triburile Warfalla, Magarha, Warshafana Tarhuna şi Qaddafa.

Nici din Israel viitorul Libiei nu se vede prea optimist, ca un triumf democratic, “ci va fi doar un război civil nesfârşit. Libia este o mostră de societate tribala, în care structura statului a fost menţinută laolaltă printr-un regim militar. Odată slăbit, ne putem aştepta ca forţele tribale şi conflictele de interese să izbucnească cu toată forţa unor sentimente ostile reprimate, care au aşteptat vreme de decenii să explodeze. Libia – a cărei opoziţie este alcătuită din cei care, cu doar câteva luni în urmă, erau membri ai regimului opresiv şi care este acum “drăguţa” Occidentului – ar putea să nu rămână un stat unificat doar prin dominaţia unui trib sau a unei coaliţii tribale asupra restului. Şansele ca revoltele actuale să degenereze în războaie civile endemice sunt foarte ridicate în aceste zone. O astfel de situaţie ar putea crea oportunitatea infiltrării elementelor jihadiste, aşa cum am văzut în trecut, în alte regiuni neguvernate şi lipsite de autoritatea unui centru puternic”, crede Shmuel Bar, expert la Institute of Policy and Strategy din Herzliya, Israel.