Peter Langer, şeful Donauburo : “România are un potenţial extraordinar de turism pe Dunăre. Porţile de Fier sunt fascinante!”

Prezent la Bucharest Business Forum, organizat de MAE, fundaţia Steinbeis şi World Trade Institute, şeful agenţiei germane de proiecte la Dunăre explică pentru FP România cum spaţiul dunărean ar putea deveni o macroregiune a Europei.

Ce rol joacă Donauburo Ulm în cooperarea la Dunăre? Ce activităţi desfăşuraţi pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în strategia UE pentru Dunăre?

Acest birou a fost fondat în 2002 ca agenţie de proiecte de dezvoltare la Dunăre a oraşului Ulm şi a Camerei de Comerţ Ulm, fie ele culturale, ecologice sau ştiinţifice. Cred că este important să te poziţionezi ca regiune şi oraş european. Din fericire politicienii europeni au descoperit Dunărea şi spaţiul acesta dunărean. Strategia UE pentru Dunăre a plecat de la o evoluţie bottom-up care a început la nivel local şi regional şi care urmăreşte bunăstarea, mobilitatea, şi crearea unei identităţi europene, tot ce este necesar pentru a forma o regiune europeană. Din 1989 organizăm în Ulm un festival internaţional al Dunării cu artişti şi oaspeţi din toate ţările riverane. Printre care şi artişti români precum Silviu Purcărete, Maia Morgenstern, Dan Puric. S-a creat o reţea densă la nivel comunal şi regional. Următorul pas a fost înfiinţarea unui Consiliu al Regiunilor şi al oraşelor de la Dunăre, la care participă peste 30 de oraşe şi regiuni printre care şi Turnu-Severin, Giurgiu, Brăila, Tulcea, Sulina. Acest Consiliu este un partener strategic pentru CE la dezvoltarea strategiei Dunării.

Ce fel de proiecte faceţi?

Cel mai mare proiect de care ne ocupăm, care este o precondiţie pentru turismul cultural şi natural, este curăţirea apei Dunării. Trebuie să realizăm titlul celebrului vals „Dunărea albastră”. În prezent Dunărea nu este nicăieri albastră şi în fond ea nu trebuie făcută albastră, ci verde. Aceasta este misiunea comunelor, a oraşelor, a regiunilor prin staţii de epurare a apelor uzate. Până în anii 2020-30 ne propunem să curăţim apa, pentru ca apoi să putem face proiecte culturale şi turistice.

Ce fel de posibilităţi de turism oferă regiunea?

Apreciez foarte mult două dintre ţintele turistice româneşti la Dunăre: Porţile de Fier, cel mai frumos şi cel mai lung defileu din Europa, care este puţin cunoscut şi ar putea fi valorificat turistic mult mai bine, şi Delta Dunării, care poate fi dezvoltată în continuare. Este nevoie însă de un turism soft. Un turism de masă, cu blocuri imense de hoteluri mai degrabă ar dăuna potenţialului danubian. La Porţile de Fier se poate face surf, s-ar putea face navigaţie. Deocamdată înfloreşte ciclismul de-a lungul Dunării până la Marea Neagră pe ruta Ulm-Viena-Budapesta şi mai departe. 

Ce mijloace aveţi pentru a întări cooperarea la Dunăre?

Noi nu suntem investitori, noi dăm impulsuri şi putem elabora concepte. Putem formula planuri şi face management de proiect. Un proiect pe care îl facem împreună cu oraşul Cluj este o centrală de curăţare a apei. Împreună cu şcoli profesionale, am declanşat programe de calificare în energii regenerabile: solară, eoliană. Facem proiecte de schimb de experienţă între tineri. Donaufest este un astfel de proiect mare de cooperare la Dunăre. O consecinţă a sa a fost că din 2003 există un festival similar la Tulcea, care între timp a devenit festival pop. Aceste proiecte pot fi folosite ca punct de pornire pentru altele. Important este să se creeze un simţ de apartenenţă la un spaţiu comun.

Care sunt obstacolele în calea cooperării pe Dunăre?

Strategia UE pentru Dunăre insistă în primul rând pe proiecte de infrastructură, pe construirea de poduri precum cel între Calafat şi Vidin. Miza este însă ca în următoarele decenio să crească bunăstarea în aceste regiuni. Şi nu este suficient să cauţi investitori, ci trebuie să insişti pe îmbunătăţirea educaţiei. Este foarte importantă conştientizarea oamenilor că este vorba despre o regiune comună de dezvoltare. Întrebările legate de identitatea europeană mi se pare foarte importante: întărirea drepturilor civile şi a societăţii civile, relaţia cu minorităţile, problema integrării romilor. Toate aceste subiecte trebuie discutate.

Dar nu este o problemă că ţări riverane precum Serbia, Croaţia, România au nivele de dezvoltare diferite?

Aceasta este Europa care nu va funcţiona pe termen lung decât dacă are structuri unitare în această diversitate. Diferenţele nu trebuie negate. În plus, cred că nu există alternativă la proiectul european. Atunci când am început eu să mă ocup de această temă cu 20 de ani în urmă, era dificil să ajungi de la Ulm la Bucureşti sau Sibiu pentru că se trecea prin mai multe graniţe. Dacă mergeai cu maşina, stăteai ore întregi la vamă la graniţa ungară, austriacă. Pentru România aveai nevoie de viză. Astăzi există o mobilitate desăvârşită, graniţele au devenit relative. În 1990, chiar în urmă cu 11 ani, NATO bombarda Serbia şi sângele curgea în Dunăre. Aşa ceva este exclus astăzi. Iar oamenii nu trebuie să uite asta.

Dar dacă ne gândim la recenta catastrofă ecologică din Ungaria...

Este într-adevăr o mare catastrofă, dar este un bun exemplu de ce înseamnă Europa. Singuri, ungurii nu ar fi reuşit să gestioneze această situaţie. Dacă era o problemă pur ungurească, nu ar fi funcţionat. Această problemă nu poate fi soluţionată decât la nivel european.

Ce recomandări aţi face României pentru avansarea proiectelor la Dunăre?

Guvernul român trebuie să fie pregătit să-i ia în considerare pe diferiţii stakeholderi locali şi regionali. La noi în Germania există autoguvernarea comunală, oraşele sunt foarte puternice: au propriul buget. Şi Land-urile sunt foarte puternice chiar dacă multe lucruri se decid la Berlin. În România foarte mult se decide la centru, ceea ce ar trebui să se schimbe. Actorii locali şi regionali trebuie să primească mai multe competenţe la dezvoltarea de proiecte. Există şanse mari pentru că sunt multe fonduri europene neaccesate care pot fi obţinute pentru proiecte creative. Construirea de staţii de epurare este şi pentru România, ţara cu cel mai lung curs al Dunării, foarte importantă.

Cum vedeţi perspectivele acestui spaţiu danubian? Către ce ar trebui să tindă?

Spaţiul dunărean este interesant pentru că poate arăta cum va funcţiona Europa ca macroregiune. Posibilităţile de a face turism depind de curăţarea în prealabil a apei. Foarte importantă este cooperarea culturală pentru a-i aduce pe tineri din toate ţările riverane împreună şi pentru a crea un spirit european. Regiunea Dunării trebuie să devină o marcă europeană, iar Dunărea un fluviu european. La fel cum se vorbeşte despre ţările baltice, trebuie să se vorbească şi de cele dunărene.