Jürgen Raizner, reprezentant Steinbeis : "România are nevoie de produse proprii competitive şi de muncitori calificaţi”

Jürgen Raizner, preşedintele Centrului de Transfer Est-Vest al Steinbeis

Prezent la  Bucharest Business Forum, organizat de World Trade Center Institute, Ministerul Afacerilor Externe şi  Fundaţia Steinbeis în scopul dezvoltării unor proiecte în statele riverane la Dunăre, Jürgen Raizner, preşedintele Centrului de Transfer Est-Vest al Steinbeis, a explicat pentru FP România ce lipseşte unei economii româneşti competitive şi ce oportunităţi există la Dunăre. 

Care este misiunea principală a Steinbeis? Doar transfer de tehnologie? Cine sunt clienţii care beneficiază de transferul de tehnologie?

Principalii noştri clienţi în Germania sunt IMM-urile care trebuie să se consolideze şi să devină competitive pe piaţa internaţională. Acestea nu au un număr mare de ingineri, de profesori, laboratoare. Pentru a fi competitive, au nevoie de acces la tehnologii, la know-how. Centrele Steinbeis fac legătura dintre cercetare şi industrie. Centrele Steinbeis includ profesori de la universităţi, care sunt experţi în domeniile lor şi în transferul de tehnologie către industrie. Avem 450 astfel de centre Steinbeis în Baden-Wurtemberg.

În ce măsură este implicată Steinbeis în cooperarea la Dunăre?

Noi suntem legătura între statele riverane din partea estică a Dunării şi Germania. În România, MAE are un acord cu World Trade Instiutute iar acesta are un acord cu Steinbeis. Proiectele în cadrul strategiei Dunării nu există încă, acum sunt pregătite. Există discuţii între diferiţii posibili parteneri şi ne gândim împreună care proiecte contribuie la dezvoltarea socio-economică. O problemă foarte importantă este educaţia, pentru care există multe idei şi abordări. Steinbeis a adus în România actori cu experienţă în proiecte în India, Brazilia, care pot să facă proiecte de formare profesională: de exemplu calificarea femeilor pentru ca acestea să fie active ca antreprenoare.

Există o subreprezentare a femeilor-antreprenor şi la vârful întreprinderilor mari. De aceea oferim programe speciale de training şi pentru întreprinderi mici şi mijlocii în privinţa internaţionalizării afacerii. În România o problemă foarte mare este că întreprinderile nu au decât foarte puţine produse proprii pe care să le pună pe piaţă. Tema proiectelor de calificare trebuie să fie: Cum putem să dezvoltăm produse proprii şi să le aducem noi înşine pe piaţă?

Deocamdată firmele româneşti produc numai la comandă din străinătate. Firme italiene sau germane aduc desenul tehnic şi materialele iar întreprinderile româneşti fac exact ce zice cel care dă comanda. Problema acestei dependenţe totale a firmelor de străinătate s-a acutizat în timpul crizei economice.

Când ai propriile produse, poţi găsi pieţe noi, poţi să le îmbunătăţeşti în sensul de a le face mai competitive. Prima măsură care trebuie luată este calificarea muncitorilor. A doua este procurarea de tehnologie şi folosirea ei la propriile produse. Institutele de cercetare din România trebuie să înveţe să facă cercetare ale cărei rezultate să poate fi folosite în economie. Industria şi cercetarea trebuie să lucreze împreună iar Steinbeis face asta de 30 de ani.

Metoda noastră a fost preluată în foarte multe ţări şi poate fi folosită şi în România. Biroul Steinbeis de la Bucureşti are deocamdată doar rol de consultanţă. Deocamdată ajutăm întreprinderile româneşti să găsească parteneri în Germania. Deci nu este încă un centru Steinbeis tipic cu cercetare proprie şi transfer de tehnologie. Plănuim însă să demarăm şi transferul de tehnologie.

Ce alte priorităţi mai are Steinbeis în statele riverane?

O temă importantă în strategia Dunării este creşterea bunăstării, a salariilor. Trebuie create locuri de muncă, salarii mai mari, dar asta nu e posibil decât dacă ai produse competitive. Pentru asta ai nevoie de tehnologii noi, de forţă de muncă înalt-calificată care poate fi asigurată prin programe de calificare şi de un management bun.

Cât de importantă este experienţa cooperării Land-urilor pentru cooperarea între statele riverane la Dunăre?

În strategia la Dunăre sunt implicate mai ales Landurile riverane Baden-Wurtemberg şi Bayern, care crează cadrul formal, şi apoi Austria şi celelalte state pe Dunăre. Este clar că România vrea să preia un rol puternic în strategia pentru Dunăre.

Ce rol au oraşele în această cooperare?

Mulţi actori trebuie să muncească împreună. De cooperarea unor oraşe precum Ulm, Budapesta, Bucureşti pot profita firmele. Oraşele trebuie să susţină această strategie a Dunării. Important este ca noi IMM-uri să fie dezvoltate şi să existe produse cu care să vină pe piaţă. Toate aceste programe de calificare sunt importante. Calificarea se referă în primul rând la muncitorii care lucrează direct cu maşini, care produc piese din lemn sau din metal şi abia apoi la ingineri şi manageri.

În Germania şi alte ţări, aceşti oameni trebuie să facă cursuri de calificare de cel puţin trei ani, pentru a lucra eficient, în sensul reducerii costurilor, a consumului de materiale, a consumului de energie. Am vizitat multe fabrici în România şi există o mare cerere de muncitori calificaţi mai ales la filialele unor firme străine din România. Tinerii se duc la universitate unde primesc mai degrabă o formare teoretică. O calificare pentru meserii practice ca în Germania un există aici, ceea ce este un mare deficit. Forţa economică a Germaniei se bazează pe forţă de muncă înalt calificată.

Prin îmbunătăţirea acestui aspect, strategia Dunării îşi propune să creeze locuri de muncă şi astfel bunăstare. Stimularea economică are şi ea un rol important, în sensul stabilirii unor afaceri în zonele defavorizate pentru a crea locuri de muncă. Introducerea de tehnologii noi: nanotehnologii. În Rusia se lucrează mult la asta, în România am auzit prea puţin până acum despre asta. Apoi energiile regenerabile: soare, vânt. Toate acestea sunt noi, la început. Există multe proiecte care sunt făcute în alte ţări şi regiuni şi care pot fi făcute şi-n România. E nevoie de mai puţină energie şi deci costă mai puţin.

Ce obstacole vedeţi în calea cooperării la Dunăre?

O piedică este nerăbdarea unora care cer implementarea imediată a strategiei, dar mai sunt nişte paşi până atunci. Baden-Wurtemberg şi Bayern vor trebui să aştepte până în 2014, atunci când Comisia Europeană va pune la dispoziţie mijloacele financiare, dar aici în România există avantajul că pot fi luaţi mulţi bani de la UE, fonduri europene care n-au fost absorbite.