Iulia, gazul şi tabla de şah regională

Susținător al fostului premier ucrainean Iulia Timoșenko protestează împotriva deciziei autorităților de a o aresta.

Respekt,Praga: Procesul fostului prim ministru se va relua pe 27 septembrie, la trei zile după vizita preşedintelui Ianukovici în Rusia. Fiindcă între Kiev şi Moscova se joacă o partidă strategică, în care Europa are şi ea un rol de jucat.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Pe 5 august, Rodion Kireev [preşedintele tribunalului din Kiev], a ordonat încarcerarea fostului prim-ministru ucrainean, în celula 242 din închisoarea Lukanovka din Kiev, provocând furia simpatizanţilor acestuia şi a numeroşi lideri politici din întreaga lume. Iulia Timoşenko, care se vrea întruchiparea  postmodernă a Ioanei d'Arc sau a Bereghiniei, minunata divinitate şi mamă mitică a Ucrainei, a făcut un reality-show din procesul său.

Procesul lui Timoşenko, evident politic, ar putea fi considerat drept o confirmare tristă a declinului treptat al democraţiei în Ucraina. Dar este mult mai mult decât atât. La frontiera de est a Uniunii Europene se desfăşoară o altă bătălie strategică: cea a viitorului întregii Europe de Est. Că Ucraina, o ţară de aproape 50 de milioane de oameni, intră sub controlul Rusiei sau că intră în sfera de influenţă a UE, oricum situaţia ei  va determina soarta celorlalte state mici din Europa de Est – Moldova, Belarus sau Georgia.

Procesul, al cărui verdict (şapte ani de închisoare) este, potrivit avocatului lui Timoşenko, deja decis [audienţa va relua în 27 septembrie] este o problemă atât pentru UE cât şi pentru Rusia.

Ucraina, o piesă centrală pentru Rusia

Cum scria în 1997 Zbigniew Brzezinski, Ucraina este pentru Rusia o piesă centrală. Fără ea, Rusia şi-ar pierde caracterul ei de "imperiu eurasiatic". Iar reluând controlul, aceasta ar putea deveni "un imperiu puternic legând Europa de Asia". Ceea ce explică de ce Rusia pune fără niciun menajament presiune asupra preşedintelui Viktor Ianukovici pentru a semna un acord privind o uniune vamală [acesta va merge în vizită la Moscova pe 24 septembrie].

Ianukovici este desigur apropiat de Rusia, dar nu suficient pentru a le oferi pe tavă Ucraina. În scopul de a echilibra relaţiile sale cu Rusia, el a făcut "alegerea strategică" de a se apropia şi de Uniunea Europeană. El intenţionează să semneze în decembrie, cu ocazia summit-ului UE-Ucraina, un acord istoric de comerţ liber. Dar Rusia i-a spus clar, "Trebuie să alegi, ori unul ori celălalt".

Iată situaţia aproximativ descrisă în această partidă de şah, în care Timoşenko joacă doar un rol secundar. Paradoxal, fostul său duşman, premierul rus Vladimir Putin, cu care ea a semnat un acord de aprovizionare cu gaze în 2009, este de partea ei. Întocmai această semnătură este temeiul acuzaţiilor împotriva ei. Ucraina plăteşte în prezent un preţ pentru gaz mai mare decât multe ţări europene. În mod logic, Putin o apără pe Timoşenko (şi pe el-însuşi cu aceeaşi ocazie). El se înfurie împotriva lui Ianukovici, declarând că contractul este foarte corect.

Aducând-o pe Timoşenko în faţa tribunalelor, preşedintele Ianukovici şi-a făcut duşmani din toţi aliaţii lui potenţiali. Observatorii încearcă să-i înţeleagă motivele. Dar ei nu văd logica. A se descotorosi pur şi simplu de principalul său rival din ultimele alegeri ar putea fi un motiv. Dar cu acest proces el doar îi consolidează poziţia în calitate de lider al opoziţiei.[...]

Versiunea completă, pe Presseurop.eu/ro.