Superdelegatul Piraţilor germani: "La noi poţi să te implici activ imediat şi să iei parte la procesul decizional"

Partidul Piraţilor a câștigat 15 locuri în parlamentul din Berlin.

Vorbitor a nouă limbi, între care şi esperanto, profesorul universitar Martin Haase este greu de asociat ideii de pirat. Totuşi, fără vreo funcţie în partid, acest partrizan al democraţiei directe a devenit cel mai influent utilizator al platformei pe care Piraţii germani îşi discută ideile şi iau decizii. Superdelegatul explică în cea mai recentă ediţie a FP România cum decurge procesul.

Interviu din dosarul Noile mişcări civico-politice din ediția nr. 29 a FP România (iulie/august 2012), din 20 iulie la toate standurile de presă.

De ce aţi devenit pirat? Cu ce idei şi valori v-a atras acest partid?

La început mi s-a părut interesantă mai ales politica formaţiunii în privinţa Internetului. Eu eram angajat în aceste probleme înainte să devin membru. În 2009, când au izbucnit controverse după ce Ursula Van der Leyen, pe atunci ministrul Familiei, a vrut să introducă o cenzură, o blocare a site-urilor cu conţinut pornografic legat de copii, m-am gândit să devin membru al Partidului din motive simbolice. Dar şi înainte de asta mi se părea foarte interesantă ideea de liquid democracy, care este un compromis, o combinaţie între democraţia directă şi democraţia reprezentativă.

Pe Liquid Feedback, softul pe care îl folosesc piraţii, ai posibilitatea să-ţi delegi votul – o caracteristică a democraţiei reprezentative –, dar ai control tot timpul asupra lui, adică poţi să-ţi retragi delegaţia şi să votezi tu însuţi – ca într-o democraţie directă. Se cheamă lichid pentru că procesul este un flux continuu. Nu aleg un reprezentant care decide pentru mine totul timp de 4-5 ani, ci pot să deleg cuiva votul meu în funcţie de temă şi de domeniu, de încrederea pe care o am în el şi de competenţa într-o materie – şi, eventual, să-i retrag delegarea dacă nu sunt mulţumit.

Totuşi, nu păreţi să fiţi piratul tipic. Sunteţi poliglot, profesor de filologie...

Încă din anii ‘90 m-am opus oricărei forme de cenzură a Internetului, chiar şi atunci când se punea problema blocării paginilor de Internet de propagandă ale grupărilor de extremă dreapta neo-naziste. Atunci au ieşit puţini oameni pe stradă să protesteze, dar în cazul Zensursula mii de germani au ieşit să protesteze. Angajamentul meu pentru libertatea totală a internetului datează din vremea când mă ocupam de lingvistică informatică, în calitate de asistent universitar.

Ce diferenţe sunt între piraţi şi celelalte partide din Germania, dincolo de accentul pus pe apărarea Internetului?

Partidul Piraţilor este un Mitmachpartei, adică un partid la care poţi să participi direct, ale cărui structuri sunt foarte netede. Nu trebuie să fii ales de nişte comitete şi să devii delegat la Congres pentru ca să poţi avea şi tu putere de decizie. Poţi să te implici activ imediat, fără bariere şi să iei parte la procesul decizional. Cred că asta e principala diferenţă faţă de celelalte partide: la noi accentul cade pe participare şi transparenţă totală în procesul de luare a deciziilor.

Cum funcţionează practic acest proces de decizie?

În primul rând, avem unelte de participare, precum Liquid Feedback, pentru care nu trebuie decât să deschizi calculatorul şi să introduci o propunere, o moţiune care apoi este discutată online de baza partidului. Propunerile se aprobă cu majoritate simplă, doar pentru schimbările de statut şi de program este nevoie de o majoritate calificată de 2/3. Apoi, mai există Piratenwiki şi Piratenpad, în care se pot redacta simultan texte, Mambo – un sistem de conferinţe open source gen Skype. Alte partide nu folosesc asemenea unelte. Liquid Feedback este cea mai importantă dintre ele, pentru că acolo poţi să vezi ce opinie are baza partidului despre o anumită chestiune.

Nu este prea complicat procesul de consultare continuă a bazei partidului? Mulţi membri ai Piraţilor chiar s-au plâns că nu au primit acces la soft.

Nu, dimpotrivă procesul nostru de decizie este mult mai uşor în comparaţie cu al altor partide. Acolo nu poţi să urmăreşti cum se formează opinia în partid, iar deciziile se iau mai ales în spatele uşilor închise. Sigur că nu toţi cei 9.000 de utilizatori înscrişi pe Liquid Feedback participă. Mai există şi întâlniri pe echipaje mici, formate din 6-9 piraţi, în Berlin, de exemplu, care discută diferite teme. Un instrument ca Liquid Feedback nu este izolat, ci parte a întregii infrastructuri de partid. Este clar că nu toţi cei 20.000 de membri ai Partidului Piraţilor au ceva de spus pe Liquid Feedback. CDU şi SPD au aproximativ 500.000 de membri, iar cei care fac propuneri sunt mai puţin de 100. Dacă comparăm raportul, vedem că participarea la Piraţi este mult mai bună decât la partidele clasice. În plus, în munca parlamentară nu e mult timp, trebuie să dezvolţi repede o poziţie pe o anumită temă, iar Partidul Piraţilor poate face asta repede, pe când celelalte partide sunt rupte de bază şi nu au posibilitatea să discute într-un cadru mai larg.

Ce fel de teme se discută pe Liquid Feedback şi cum aţi ajuns Dvs un superdelegat, cel mai influent om din reţea, care primeşte cele mai multe delegaţii, voturi?

Am foarte multe delegaţii de la oameni care mă însărcinează să votez pentru ei pentru că au încredere în mine. Am acum în pregătire o propunere legată de politica de circulaţie, care vizează întărirea transportului public în raport cu cel individual şi implementarea conceptului de shared space prin eliminarea semnelor de circulaţie din centru, pentru a-i obliga pe oameni să fie mai atenţi unii la alţii. Acestea ar trebui să fie înlocuite cu alte semne computerizate, ceea ce ar duce la mai puţine ambuteiaje şi accidente. Aceasta este o propunere pe care o voi introduce pe Liquid Feedback. Alta este legată de separaţia puterii legislative şi executive. Un cancelar sau premier al unui Land sau un ministru n-ar trebui să deţină un mandat de parlamentar simultan, pentru că Parlamentul are misiunea de a controla guvernul.

Martin Haase este profesor de lingvistică la Universitatea Bamberg.

testul piraţilor

Transport public gratuit? Impropriu spus gratuit. Ideea e să nu mai existe bilete, ci să se introducă o taxă pe care s-o plătească fiecare gospodărie, la nivel de comună, după o estimare a costurilor transportului de proximitate. Ar fi cam 30 de euro pe lună de persoană, dar fiecare beneficiază de acest transport. Astfel traficul în centru ar fi diminuat, iar conducătorii de automobile ar beneficia de mai puţină aglomeraţie şi mai multe locuri de parcare. Rezultatul ar fi mai puţine maşini şi mai multă circulaţie cu tramvaiul, troleibuzul şi autobuzul, cetăţeanul individual plăteşte mai puţin, iar mediul este mai protejat.

Venit minim garantat pentru toţi? Ideea e ca fiecare cetăţean să aibă un venit de bază prin direcţionarea unei părţi din taxele pe care le plătim către cei care nu plătesc taxe.

Stânga sau dreapta? Niciuna. Postideologic.

Ideile sau participarea? Participare.

Este posibilă democraţia directă în vreme de criză? Da, tocmai absenţa ei a dus la criză, pentru că grupurile de lobby s-au impus. Parlamentul European nu a avut nicio influenţă în vreme de criză, guvernele naţionale decid acum totul în UE.  

Voturi pentru piraţi sau doar voturi împotriva establismentului? Nu, oamenii  îşi pun speranţe în noi. Poate prea mari.