Henry Kissinger: o intervenție în Siria riscă să tulbure ordinea internațională

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Primăvara Arabă este deseori aplaudată pentru virtuțile sale democratice. Însă pentru legendarul Henry Kissinger pledoaria pentru o intervenție din afară, care să conducă la schimbarea regimului care nu respectă drepturile cetățenilor, amenință să pună în pericol principii cheie ale ordinii internaționale. Siria este doar vârful aisbergului.

Într-un comentariu publicat de Washington Post, Henry Kissinger își argumentează critica sa față de o eventuală intervenție în Siria pornind de la Pacea de la Westfalia din 1648. Este momentul când apare ideea modernă de ordine internațională. Pentru a preveni repetarea măcelului din timpul Războiului de 30 de ani (o versiune de secol 17 a schimbării regimului când miza era impunerea și respectarea unor standarde religioase), Tratatul de la Westfalia separa sfera internațională, de cea internă.

Statele deveneau suverane în interiorul propriilor frontiere. Noțiuni precum interesul național și balanța puterii, care își propuneau limitarea folosirii forței, deveneau lege. Normalitatea amestecului în afacerile interne ale unui stat suveran era abandonată și înlocuită de noțiunea conservării echilibrului. În timp, statul națiune suveran devenea unitatea fundamentală a ordinii internaționale.

Pacea de la Westfalia vs. Primăvara Arabă


Pentru Kissinger, întreaga atmosferă generata de Primăvara Arabă înlocuiește principiile echilibrului afirmate prin Pacea de la Westfalia cu doctrina intervenției umanitare. Aceasta din urmă respinge noțiunile de interes național sau balanță a puterii, considerându-le ca fiind complet lipsite de o dimensiune morală. În plus ea se justifică nu prin necesitatea de a răspunde unei amenințări strategice, ci „prin eliminarea condițiilor considerate responsabile de violarea unor principii universale de guvernare”.

În acest context, conflictele interne sunt percepute exclusiv din perspectiva preocupărilor democratice și umanitare. Puterile din afară forțează guvernele oficiale să negocieze cu adversarii lor un transfer al puterii. Iar când procesul stagnează este invocată perspectiva intervenției din afară, inclusiv a celei militare, pentru a debloca lucrurile.

Consecințele noii ordini

Dar oare se consideră America obligată să sprijine orice revoltă populară împotriva oricărui guvern nedemocratic, inclusiv împotriva acelora considerate vitale pentru menținerea sistemului internațional? Spre exemplu este Arabia Saudită un aliat doar până în momentul în care proteste publice se dezvoltă pe teritoriul ei?

Pe de altă parte schimbarea regimului generează aproape automat un imperativ de nation-building. Eșuând în acest proces, ordinea internațională în sine începe să se dezintegreze. Colapsul statului ar putea să transforme teritoriul într-o bază teroristă. Vidul fărădelegii ar putea să devină regula ca în Yemen, Somalia, Libia, nord-vestul Pakistanului. Un lucru foarte probabil să se întâmple și în Siria.

Dar oare se justifică o intervenție militară americană în Siria? În cele din urmă America se retrage din Irak și Afganistan doar pentru a-și asuma un angajament la fel de costisitor și cu provocări similare? Și cu ce este înlocuit regimul Assad? Oare nu se repetă experiența talibanilor înarmați să lupte împotriva sovieticilor doar pentru a întoarce mai apoi armele împotriva SUA?  

Testul lui Kissinger

Pentru Kissinger, o intervenție în Siria nu îndeplinește două precondiții fundamentale. Mai întâi, nu este clar ce urmează după răsturnarea statu-quo-ului. În vidul de putere rezultat după căderea regimului Assad, ar putea fi declanșat un nou război civil. În al doilea rând, obiectivul politic al intervenției trebuie să fie explicit și realizabil într-un timp rezonabil pentru opinia publică internă a statului care intervine.

În cele din urmă, "nu ne permitem să ne lăsăm atrași într-un angajament militar nedefinit și într-un conflict cu nuanțe tot mai sectare. Reacționând la o tragedie umană, trebuie să fim foarte atenți să nu generăm una nouă. (...) Este nevoie de nuanță pentru a da perspectivă proclamațiilor absolute”. 

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite