Afacerea DSK: Cine ia locul lui DSK împotriva lui Sarkozy

După ce ultimele sondaje de opinie, de la începutul lunii mai, consfinţeau scăderea dramatică de încredere în Sarkozy a opiniei publice franceze, arestarea sub acuzaţia de agresiune sexuală a preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, la New York, schimbă dramatic raportul de putere de pe scena politică franceză.

Politica internă a lui Sarkozy, marcată de creşterea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani, şi cea externă, unde preşedintele francez a fost acuzat de incapacitate de reacţie după evenimentele din Africa de Nord, l-au transformat pe acesta dintr-un politician foarte popular într-un preşedinte incapabil – conform ultimelor sondaje – să intre în turul doi.

Conform unui studiu realizat  de Harris Institute – în care Dominique Strauss-Khan nu a fost inclus – Sarkozy ar obţine, în cazul în care alegerile s-ar ţine astăzi, un scor egal cu Martine Aubry (21%), posibila candidată a stângii, şi mai puţin decât Marine Le Pen, fiica celebrului lider radical Jean-Marie Le Pen, care ar intra în turul doi al alegerilor de pe primul loc (23%). Cea mai mare ameninţare pentru Sarkozy ar fi fost nominalizarea din partea socialiştilor a lui Dominique Strauss-Kahn, al cărui istoric – economist de succes, interesat de nivelul de trai al oamenilor – l-ar fi transformat în favorit cert al alegerilor.

Scandalul sexual în care este implicat acum DSK a adus şi alte acuzaţii de agresiune, sau doar „insistenţă sexuală”, ceea ce face destul de dificilă reabilitarea sa în faţa electoratului. Deşi opinia publică apreciază din ce în ce mai puţin stilul marţial-nevrotic al actualului preşedinte, este destul de improbabil să prefere un agresor sexual. Cel mai probabil, aventura electorală a lui Dominique Strauss-Kahn s-a terminat înainte de a începe.

Replierea socialiştilor

Sarkozy, care tocmai a scăpat de cel mai periculos adversar, se va confrunta cu siguranţă cu doi candidaţi la următoarele alegeri prezidenţiale: Marine Le Pen, preşedinta radicalului Front Naţional, şi Segolene Royale, adversara din precedentele alegeri. Totuşi, stânga are de ales din mai mulţi politicieni interesaţi de securizarea nominalizării. Într-un articol dedicat scenei politice franceze, Foreign Policy nominalizează potenţialii candidaţi:

„Sinuciderea politică a lui Strauss-Kahn oferă oportunităţi extraordinare fostului lider al Partidului Socialist, François Hollande, care nu era creditat cu prea multe şanse când a început, anul trecut, să lupte pentru nominalizare. Hollande, fost consilier economic al preşedintelui Mitterrand, a condus Partidul Socialist timp de nouă ani, fiind în prezent parlamentar[...] Dar mai sunt şi alţi candidaţi. Acum, mulţi dintre ei – inclusiv fostul premier Laurent Fabius şi actualul preşedinte al Partidului Socialist, Martine Aubry – îşi reevaluează şansele”.

Conform tradiţiei politice franceze, cele mai multe şanse le are Martine Aubry, însă până la începerea procesului de nominalizare mai sunt posibile modificări de popularitate, care să avantajeze unul din candidaţi. Indiferent de cine va fi oponentul său socialist, în lupta electorală din Franţa, Sarkozy a înregistrat o victorie. Aparent, fără niciun merit.