Fukuyama: Viitorul democrației occidentale este în pericol

Tehnologia şi globalizarea subminează tocmai fundaţia socială a democraţiei liberale, crede Francis Fukuyama. În cel mai recent articol, gânditorul care la începutul anilor ’90 propovăduia “Sfârşitul Istoriei” şi triumful liberalismului, anunţă acum în “Viitorul Istoriei” că declinul clasei de mijloc ameninţă Vestul democratic.

Cel de-al treilea val al democratizării a fost o victorie a clasei de mijloc. Început în anii ‘70 şi culminând cu prăbuşirea comunismului în 1989, acesta a extins numărul democraţiilor electorale  de la 45 în 1970 la mai mult de 120 la sfârşitul anilor 90. Creşterea economică a condus şi la emergenţa  unei noi clase de mijloc în Brazilia, India, Indonezia, Africa de Sud şi Turcia. Clasele de mijloc sunt bine educate, deţin proprietăţi şi sunt tehnologic conectate cu lumea din afară. Acestea au aşteptări de la propriile guverne şi se mobilizează uşor prin accesul lor la tehnologie.

Şi totuşi, cei care aparţin clasei de mijloc nu sunt neapărat susţinători naturali ai democraţiei, spune Francis Fukuyama. Ca toţi ceilalţi, ei sunt actori egoişti, cu propriile interese, care vor să-şi protejeze proprietatea şi statutul. Spre exemplu în China şi Tailanda, mulţi dintre cei care aparţin clasei de mijloc şi-au aliniat interesele cu guvernele autoritare simţindu-se ameninţaţi de perspectiva redistribuţiei prosperităţii spre cei săraci.

Viitorul democraţiei

Ultimele tendinţe economice şi sociale pun în pericol nu doar viitorul democraţiei ca ideologie, ci şi stabilitatea democraţiilor liberale contemporane, spune Fukuyama în articolul publicat în Foreign Affairs. Pentru acesta, avansul tehnologiei şi al globalizării sunt de vină pentru declinul clasei de mijloc, facând imposibilă extinderea ei, pe fondul concentrării prosperităţii în mâna unei minorităţi. Este o realitate tot mai vizibilă. Veniturile medii din Statele Unite stagnează în termeni reali din 1970. Astăzi, deşi beneficiază de telefoane mobile ieftine, îmbracaminte ieftină şi Facebook, totuşi americanii nu îşi pot permite propriile case, asigurări de sănatate sau pensii suficiente la retragerea de pe piaţa muncii.

Un alt trend îngrijorător este acela că beneficiile inovaţiilor tehnologice s-au distribuit predominant spre cei mai talentaţi şi mai bine educaţi actori ai societăţii. Este fenomenul care este responsabil pentru adâncirea inegalităţilor în SUA: în 1974, 1% deţineau aproximativ 9% din PIB pentru ca în 2007 procentul să ajungă la 23,5% din PIB. În fazele anterioare ale industrializării, spune Fukuyama, din perspectiva locurilor de muncă, beneficiile utilizării noilor tehnologii atingeau cele mai de jos straturi ale societăţii. Însă în epoca „maşinii inteligente”, computerul tinde să substituie tot mai multe dintre funcţiile omului, iar fiecare avans în Silicon Valley înseamnă anularea unor aptitudini în altă parte pe piaţa muncii, spune Fukuyama. Inegalitatea a existat mereu, dar tehnologia o amplifică. 

Economii postindustriale

Celălalt factor care subminează clasa de mijloc este globalizarea, de fapt transferul şi hemoragia de joburi dinspre centru spre periferiile în curs de dezvoltare ale economiei globale, acolo unde există o mâna de lucru ieftină. Sunt state, precum Germania, care au răspuns acestor tendinţe mult mai inteligent, protejându-şi infrastructura de manufacturare, precum şi mâna de lucru industrială, rămânând în acelaşi timp o economie competitivă. Altele, precum SUA sau Marea Britanie, au devenit avanposturile unei economii postindustriale în care serviciile sunt predominante. Însă beneficiile dezindustrializării şi ale economiei de servicii au fost culese doar de o mână de oameni din lumea finanţelor şi IT.

Capitalism 2.0

Miza viitorului este legată de cine este în stare să propună un model capabil să protejeze societatea clasei de mijloc, crede profesorul de la Stanford. Stânga tradiţională rămâne anchilozată într-un discurs demodat, perdant, precupat doar redistribuţionism, lipsit de orice credibilitate, al social democraţiei şi a statului asistenţial cu orice preţ, care se centrează pe stat ca furnizor de servicii-pensii, educaţie, asigurări de sanatate. De cealaltă parte, dreapta propovăduieşte fundamentalismul pieţelor.

Pentru Fukuyama, modelul statului asistenţial este epuizat: statul a devenit prea mare, dominat de o birocraţie sufocantă, inflexibila, fiind deseori capturat şi deturnat de interese particulare. În esenţă, este nevoie de o reinventare a capitalismului, de o noua versiune, nu de o denunţare a sa. Socialismul sau modelul chinez nu sunt alternative credibile. Capitalismul viitorului nu trebuie să vadă globalizarea ca pe un dat inevitabil, ci ca pe o realitate care trebuie atent controlată politic. În plus, pieţele nu trebuie percepute ca un scop în sine, criteriul important fiind doar măsura în care acestea  contribuie la extinderea clasei de mijloc.