Efectul Fukushima: Experţi români: Energia nucleară este riscantă, dar nu poate fi înlocuită

Cum afectează incidentul nuclear din Japonia şi conflictul armat de deasupra câmpurilor petrolifere din Libia securitatea energetică a lumii? Acum, dar şi pe viitor. Liviu Mureşan, expert în managementul riscurilor, şi profesorul Adrian Gheorghe, expert în ingineria sistemelor energetice, au vorbit cu redactorul-şef al revistei Foreign Policy România, Ion M. Ioniţă, despre riscurile şi oportunităţile energetice ale viitorului.

Ion M. Ioniţă: Domnule profesor Adrian Gheorghe, cât de aproape a fost omenirea de o catastrofă nucleară la Fukushima?
Adrian Gheorghe: În legătură cu Fukushima, într-adevăr problemele sunt destul de grave. Apropierea şi comparaţiile cu Cernobîl au fost deschise tot timpul. Pe scara INES - scara accidentelor nucleare -, inventată după Cernobîl, şi la care indirect am luat parte când am lucrat la Agenţia Atomică, s-a reevaluat situaţia de la 4 la 5, maximul fiind 7 - adică Cernobîl. Asta răspunde la întrebarea dumneavoastră. Există o întreagă metodologie de alocare la o anumită valoare - emisii în aer, în apă, impactul asupra persoanelor. Accidentul a fost deosebit de grav şi continuă să fie. Lucrez de mulţi ani cu universitatea din Kyoto, care are un institut special - Disaster Risk Management Institute, care analizează problemele legate de dezastrele naturale. Depinde la ce ne referim când vorbim despre o catastrofă nucleară: evident, nu putea fi vorba de o bombă nucleară, emisii au apărut şi vor mai apărea, nu neapărat din cauza centralei nucleare, cât a problemelor la sistemul de răcire, dar catastrofa se manifestă şi în plan energetic şi economic. Trebuie înţeleasă multidimensionalitatea acestui eveniment: atât impactul asupra oamenilor şi a mediului, dar şi impactul asupra economiei.
; Ion M. Ioniţă: Domnule Mureşan, domnul profesor Gheorghe spunea că situaţia a fost foarte periculoasă local, dar efectele sunt îngrijorătoare la nivel global. Această situaţie ridică probleme la nivel internaţional. Am văzut deja guverne europene care au reacţionat rapid - Germania a oprit funcţionarea a şapte centrale mai vechi. Se pune o întrebare legată de securitatea energetică a întregii lumi. Care este nivelul de risc în acest moment pentru energetica nucleară la nivel mondial?
Liviu Mureşan: Trebuie să depăşim acest moment  al declaraţiilor politice emoţionale. Trebuie gândit la ceea ce se poate face pe termen mediu şi lung în acest domeniu. Fiecare ţară are o strategie energetică care nu se poate schimba de la o zi la alta. Este pe termen lung. Există nişte dependenţe extraordinare în acest domeniu al asigurării energiei. Este uşor să faci nişte declaraţii în care să spui vom renunţa la energia nucleară, urmând să intrăm pe refolosibile, energii alternative. Dar atunci când e vorba să pui în practică, când descoperi necesitatea de energie, vei vedea că alternativele sunt foarte limitate. Deciziile trebuie luate când se calmează lucrurile. Se scrie sub ochii noştri un nou capitol legat de energia nucleară. [...]
Ion M. Ioniţă: Pe măsură ce creşte gradul de sofisticare tehnologică, creşte gradul de vulnerabilitate...
Liviu Mureşan: Există tot felul de vulnerabilităţi faţă de care până în prezent nu au fost luate în considerare şi pentru care trebuie să ne pregătim - cum ar fi furtunile solare.
Ion M. Ioniţă: Domnule profesor Gheorghe, ca specialist în energetica nucleară, cum vedeţi viitorul? Cum va afecta evenimentul de la Fukushima decizia factorilor politici?
Adrian Gheorghe: Emoţiile au reverberaţii politice, la nivelul persoanelor şi al societăţii. Întrebarea ridică o problemă serioasă: rămâne energia nucleară o opţiune? Haideţi să luăm câteva cifre: SUA are 20% pondere de energie din domeniul nuclear. Franţa are 75%, Japonia 29%, Rusia 18%, Coreea de Sud 35%, Ucraina 49%, iar România are 7%. Sunt cifre semnificative, care arată că energia nucleară a penetrat producţia energiei electrice în lume cam pretutindeni. Bineînteles că problemele legate de încălzirea globală, efectul de seră au dat şanse penetrării energiei nucleare. La începutul anilor ’90 am lucrat la Agenţia Atomică în secţia de evaluare a securităţii nucleare, adică exact pe problemele despre care discutăm. După Cernobîl, agenţia a început un proiect pe care japonezii l-au susţinut. La ora aceea analizam reactoarele de tip sovietic arătând deficienţele de proiectare, dar spre mirarea celor din exterior, acele reactoare erau extrem de robuste, de rezistente, accidentul având loc din cauza factorilor umani. Accidentul acesta nuclear, unde au fost afectate mai multe reactoare, a dovedit ca modul de proiectare, abordarea proiectării la situaţii de excepţie, au funcţionat când a fost vorba de un singur hazard (cutremur) dar apariţia simultană a mai multor probleme - tsunami-ul - a atras o serie de consecinţe asupra sistemelor auxiliare, a dovedit că filosofia, care s-a bazat pe probleme de cost, a fost greşită. Discuţiile au fost, dacă centrala să fie proiectată având în vedere simultaneitatea cutremure/ tsunami-uri. Au fost voci care au spus că un astfel de eveniment, tip „lebădă neagră”, este improbabil. Era vorba de bani, de competitivitatea economică. Japonia neavând resurse, resursa nucleară era importantă. Întrebarea este ce se va întâmpla cu dezvoltarea tehnologiilor nucleare? Există cercetări ca această generaţie a 4-a de centrale şi reactoare, cu apărare pasivă la discontinuitate. Probabil că nu vom putea ieşi din această dilemă a folosirii energiei nucleare. Resursele  regenerabile sunt interesante, încă din anii ’70 se spunea că: „Small is beatiful, but big is necessary”. Din această perspectivă, energetica grea este importantă. Dacă comparăm o centrală nucleară cu instalaţii de tip eolian, diferenţa de spaţiu ocupat este uriaşă. [...]
De la Japonia la Libia
Ion M. Ioniţă: Conflictul din Libia afectează tot o piaţă energetică extrem de fragilă, unde lucrurile sunt foarte greu de previzionat. Preţul petrolului urcă, energia electrică este pusă sub semnul întrebării. Încotro se îndreaptă lumea?
Liviu Mureşan: Libia a venit într-un moment care echilibrează discuţia vis-a-vis de problema nucleară. Acum vedem care sunt dependenţele de anumite tipuri de resurse energetice. [...] Zone cum sunt Nordul Africii, Orientul Mijlociu, Golful Persic sunt o prioritate, nu numai pentru militari şi politicieni ci şi pentru dezvoltarea pe termen lung. Nu ne poate fi indiferent chiar dacă suntem la mii de kilometri depărtare, dacă în zona respectivă se produc nişte tensiuni care duc la astfel de situaţii. Se ridică acum problema aşa numitelor infrastructuri critice. Nu e vorba numai de zona energetică, sau de transporturi, sau de IT, ci şi de guvernare, problema de guvernanţă a ţărilor respective. E vorba de o reţea întreagă de infrastructuri care trebuie să funcţioneze... Am intrat într-o perioadă in care aceste hazarde naturale vor fi tot mai frecvente...
Ion Ioniţă: Cât de pregătite sunt autorităţile române să facă faţă unor astfel de situaţii?
Adrian Gheorghe: În ultimele 24 ore a fost lansat pe siteul IFIN un exerciţiu online cu privire la situaţia din Japonia, pentru a pregăti o situaţie similară în România [...] Există o preocupare de protecţia infrastructurilor critice. Suntem obligaţi în conformitate cu directivele europene să întreprindem măsuri ferme. Alarma este dată, inerţia există, capacitatea de înţelegere există.
Ion Ioniţă: Sunteţi specialist în analiza riscului. Care sunt cele mai mari vulnerabilităţi la adresa României.
Liviu Mureşan: Cred că trebuie plecat de la capacitatea de guvernare. Şi aici nu este vorba numai de autorităţi. Este vorba de acel parteneriat între sectorul public şi sectorul privat, e vorba de un dialog şi o educaţie. Un dialog între autorităţi şi cetăţeni este o stare de normalitate pentru ca atunci când se ajunge la situaţii extreme lucrurile să funcţioneze. Nu cred că ar fi de evitat o discuţie serioasă care să demonteze mecanismul acesta al funcţionării japonezilor, aceste lucruri nu s-au realizat nici într-o guvernare, nici într-o generaţie. Este vorba despre educaţie, despre o conştientizare asupra riscurilor şi a asumării unor responsabilităţi, pentru că în astfel de situaţii autorităţile pot să rezolve 5-10 % din probleme. După aceea intervine comunitatea locală, iniţiativele cetăţenilor.
Ion Ioniţă: Dumneavoastră cum priviţi aceste vulnerabilităţi, ne referim la România în acest moment?
Adrian Gheorghe: Mă ocup de mai mult timp de analiza vulnerabilităţii în sistemele complexe. În acest context, împreună cu Uniunea Europeană, cu institutele de cercetări am dezvoltat un nou concept, numit „infranomics”, care se referă la infrastructuri şi la reguli de operare, iar în interiorul acestui concept evidenţiem exact ce spuneţi dumneavoastră: aspecte legate de inginerie, dar şi management, guvernanţă, aspecte sociale, economice, politice şi de politică externă. Infranomics încearcă să înţeleagă securitatea energetică care e mai mult decât a avea benzină în rezervorul de maşină. Înseamnă dezvoltarea energiilor regenerabile, dar până la un anumit moment, pentru că explozia supradimensionată a energiilor regenerabile poate să conducă la discontinuităţi în a produce energie electrică datorită caracterului special al acestor resurse. Lipsa centralelor nucleare sau oprirea centralelor nucleare poate să conducă de asemenea la probleme.

Liviu Mureşan este directorul executiv al Fundaţiei Eurisc. Adrian Gheorghe este profesor de ingineria sistemelor la Colegiul Frank Batten din Norfolk, statul Virginia.