Expert italian: “Apa nu este o marfă, ci un drept la viaţă”

Astăzi se deschide Forumul Mondial al Apei la Marsilia, la care participă reprezentanţi ai 180 de ţări. Profesor la Universitatea Louvain din Belgia şi director al Institutului European pentru cercetarea apei, Riccardo Petrella vorbea la Bucureşti despre următoarea criză globală: lipsa apei, care afectează deja peste un miliard de oameni din toată lumea. Petrella a avertizat într-un interviu pentru FP România că apa devine to

Pledoaria sa a pornit de la ideea că nu există viaţă pe pământ fără apă, astfel încât criza apei este totodată criza vieţii, a sistemului care este pământul. Petrella consideră că această criză are trei dimensiuni: criza accesului la apă, problema calităţii apei şi relaţia omului cu apa şi gestionarea resurselor de apă.

„Aproximativ un miliard şi jumătate de oameni din toată lumea nu au niciun fel de acces la apă potabilă în cantitatea şi la calitatea necesară şi indispensabilă vieţii lor, cu alte cuvinte ei nu au dreptul la viaţă, pentru că speranţa lor de viaţă este foarte scăzută din cauza nivelului de trai precar”, susţine profesorul Petrella. Mai mult, alte două miliarde de oameni nu au canalizare, toalete civilizate şi condiţii minimale de igienă.

În opinia sa, nu putem accepta că societăţile noastre sunt bune, eficiente şi că economia mondială este eficientă, dacă nu garantează accesul atâtor oameni la un bun public. Acceptarea acestei situaţii dramatice, că în fiecare zi mor mii de copii din cauza bolilor datorate incapacităţii sistemului nostru, este prima criză. „La fel spunem că trimitem în Afganistan rachete, arme pentru a menţine pacea. Când moare un soldat de-al nostru este declarat doliul naţional, dar italienii nu ţin doliu pentru copii care mor în fiecare zi din cauza bolilor legate de absenţa apei. Deci, ce popor suntem noi, italienii, dintre care 33% se mai şi declară catolici practicanţi?”, se întreabă Petrella.

Profesorul italian respinge abordarea potrivit căreia populaţia lumii este prea mare, astfel încât nu există apă pentru toţi. Petrella consideră că oamenii n-au acces la apă nu din cauza unei inegalităţi naturale în funcţie de zona în care trăiesc, ci pentru că sunt săraci. Ca dovadă că şi în deşerturi cei bogaţi au acces la apă, pe când în regiunile cele mai bogate în apă săracii nu-şi pot asigura necesarul de lichid vital. De exemplu Manaus, capitala statului Amazonas din Brazilia, are 400.000 de locuitori care n-au acces la apă. În opinia lui Petrella, sărăcia este principala cauză a lipsei de acces la apă, la fel cum lipsa locuinţelor, lipsa accesului la sănătate sunt tot rezultatele sărăciei. Şi nu este un fenomen natural. De accea, în opinia sa, prima condiţie pentru accesul la apă este eradicarea sărăciei, care înseamnă excluderea de la bunurile şi serviciile care permit viaţa. În Belgia şi în alte ţări s-a pus chiar problema declarării ca ilegală a sărăciei, pentru a permite accesul la apă.

Problema calităţii apei

A doua componentă a crizei mondiale a apei este problema disponibilităţii apei în cantitatea şi calitatea necesară vieţii. „Asistăm la o degradare structurală a calităţii de viaţă a apei, care nu afectează doar fiinţele umane, ci şi animalele şi plantele şi ansamblul ecosistemului. Toate fiinţele vii sunt afectate. Le zic vreţi nori, plantaţi copaci şi nu mai despăduriţi continentele. Asistăm pasiv la un masacru al ecosistemelor, al speciilor, al pădurilor, care sunt capitalul viu al planetei. Când elimini copaci şi verdeaţă, elimini viaţă”, susţine Petrella.

Franţa se consideră o ţară cu o puternică cultură a apei şi totuşi se confruntă cu o rată mare de poluare a apelor de suprafaţă. La fel în China şi India, nu prea există râu care să nu fie poluat. 40% din apele subterane ale SUA sunt contaminate şi nu pot fi folosite de oameni, aminteşte profesorul italian. Astfel multe oraşe mari americane au constatat că problema lor principală nu este şomajul, lipsa de locuinţe, ci aprovizionarea cu apă de calitate bună.

Problema calităţii apei a devenit o prioritate şi pe agenda UE, care a iniţiat directiva 4 a apei, prima lege europeană în materie de apă. Dar rezultatele nu se văd pentru că resursele hidrologice sunt consumate într-un mod nesustenabil, apa fiind transformată din resursă recuperabilă în resursă finită, neregenerabilă.

O mare cantitate de apă este folosită pentru industria nucleară în Franţa, Suedia sau Italia. Iar soluţiile găsite de autorităţi, care înrăutăţesc situaţia, sunt creşterea productivităţii apei (mai multe produse alimentare cu mai puţină apă) – revoluţia albastră, tratarea apelor uzate şi reciclarea şi desalinizarea apei de mare, făcută mai ales în California-SUA, Israel, Spania şi Emiratele Arabe.