Expert britanic: „Acţiunile lui Aliyev în cazul Safarov, o eroare strategică gravă”

Acţiunile preşedintelui Aliyev au înrăutăţit situaţia din Nagorno-Karabah şi au creat contextul pentru izbucnirea unui alt conflict armat, crede expertul britanic Gareth Jenkins.

„După graţierea şi recompensarea ucigaşului azer, armenii vor avea parte de diverse simpatii internaţionale, ca o repercusiune a celor întâmplate. În plus proiecte precum noua conductă de gaze naturale din Azerbaidjan necesită stabilitate politică pentru a putea fi realizate. Spectrul unui război nu ajută", explică cercetătorul Gareth Jenkins, implicaţiile cazului Safarov, într-un interviu pentru FP România.

De ce a fost înaintat Safarov la rangul de maior, imediat după ce s-a întors în Azerbaidjan?

Nu cred că există vreo îndoială legată de faptul că Safarov a fost promovat şi a primit chiar şi un apartament pentru faptul că a omorât un armean. Acestă acţiune este un fel de stimulent pentru viitoare crime cu caracter naţionalist, ceea ce reprezintă, într-adevăr, un motiv de îngrijorare.

Ce parere aveţi despre afirmaţia preşedintelui Ilham Aliyev, conform căreia acest incident „este un serviciu fără precedent făcut poporului azer”?

Cred că este important să ne amintim detaliile crimei pentru început. Safarov susţine că a fost provocat de victima sa. Acest lucru poate fi adevărat sau nu. Oricum, nu contează ce l-a provocat,  nu există nicio scuză pentru a ciopârţi pe cineva cu un topor până la moarte. Crima nu s-a produs în tensiunea unui conflict armat. Safarov şi victima sa luau parte la un curs de formare NATO. Afirmaţia preşedintelui azer că măcelărirea unei victime neînarmate "este un serviciu adus poporului azer" este, prin însăşi natura sa, o insultă la adresa fiecărui azer.

Azerbaidjanul are motive întemeiate pentru a fi mâhnit în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în Nagorno-Karabah: atât ocuparea unei fâşii foarte mari din teritoriul azer cât şi dizlocarea unui număr mare de locuitori, împreună cu toate problemele de natură economică şi socială care au apărut drept consecinţe.

Pe de altă parte însă, acţiunile lui Aliyev au consecinţe asupra modului în care este percepută ţara, ca una care incurajează crimele din motive rasiale. De asemenea, este un mare minus atât pentru poporul azer cât şi pentru lupta lor pentru regiunea Nagorno-Karabah. Nu cred că există vreo îndoială asupra faptului că de acum încolo armenii vor avea parte de diverse simpatii internaţionale, ca o repercusiune a celor întâmplate. Din acestă perspectivă, acţiuniile lui Aliyev nu sunt doar respingătoare din punct de vedere moral dar şi o eroare strategică extrem de gravă.

Este posibil ca acest incident să vină ca urmare a intenţiei Azerbaidjanului de a-şi „flexa muşchii” în Caucazul de Sud?

Existau tensiuni dinainte de cazul Safarov, nu numai între Azerbaidjan şi Armenia, dar şi între Azerbaidjan şi Iran. Veniturile obţinute din exportul de petrol şi gaze înseamnă că resursele Azerbaidjanului - şi implicit capacitatea de a cumpăra armament - le reduc pe cele ale Armeniei. Dar proiecte precum noua conductă de gaze naturale din Azerbaidjan necesită stabilitate politică pentru a putea fi realizată. Aşa cum s-a demonstratat şi de-a lungul anilor, Occidentul nu este interesat de drepturile omului din zonele furnizoare de hidrocarburi. Dar devine interesat atunci când furnizorii săi sunt implicaţi într-un război.

Autorităţile armene au avertizat Azerbaidjanul în legătură cu iminenţa unui război, întrucât tensiunile s-au accentuat între cele doua ţări. Ce va face Azerbaidjanul acum? Va încerca să evite un conflict armat ori se va angaja într-un război după mai bine de două decenii?

Întotdeauna a existat o speranţă că tensiunile din jurul regiunii Nagorno-Karabah vor fi rezolvate în mod paşnic, în ciuda faptului că durează de aproximativ 20 de ani şi nu s-a înregistrat practic niciun progres. Acţiunile lui Aliyev au înrăutăţit cu siguranţă situaţia, ba mai mult au creat contextul pentru izbucnirea unui alt conflict armat. Dar asta nu înseamnă că va şi avea loc. Sper totuşi ca comunitatea internaţională - şi cu atât mai mult Rusia - să acorde importanţa cuvenită semnelor de avertizare venite din această zonă şi să înţeleagă faptul că problema Nagorno-Karabah nu se va rezolva singură. Şi nici nu va fi rezolvată prin mai multe pierderi de vieţi omeneşti. Trebuie sa existe o reglementare negociată.

Puteţi anticipa un viitor pentru relaţiile bilaterale dintre Armenia şi Azerbaidjan, în special după cele întâmplate?

Tensiunile de natură etnică de durată, precum cele dintre armeni şi azeri nu se pot rezolva peste noapte. Vor trece ani, probabil generaţii întregi până când se va ajunge la un consens. Tot ceea ce putem spera, pentru început, este o reducere a tensiunilor, dar şi negocieri menite să rezolve părţile incomode ale problemei. Dificil cum pare, este mult mai uşor de soluţionat problema Nagorno-Karabah decât prejudecăţile vechi de generaţii şi ura etnică pe care acestea se sprijină. Tensiunile erau în creştere şi înainte de incidentul Safarov care nu a făcut altceva decât să înrăutăţească situaţia. Singura speranţă e că acest caz va rămâne unul aparte în istorie, ca o notă de subsol, nu ca un pas înainte spre un alt conflict. Un război nu va rezolva această situaţie, doar va întârzia apariţia unei soluţii.

Gareth Jenkins este scriitor, analist de politică externă a Turciei şi cercetător la  Joint Center's Silk Road Studies Program. Domeniul său de expertiză acoperă relaţiile militaro-civile, terorismul, problemele de securitate şi Islamul politic.

 Alina Socaci studiază Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul Facultăţii de Litere. În prezent face un stagiu în redacţia FP România.