Expert rus: poziţia Rusiei în dosarul sirian este condiţionată de experienţa libiană
0
De la începutul criziei siriene, Moscova s-a opus în Consiliul de Securitate inițiativelor euroatlantiste de adoptare a unor rezoluții cu dinți. Recent, Rusia chiar a blocat eforturile americane de a impune un embargo ONU asupra comerțului cu armament și o interdicție asupra călătoriilor internaționale ale oficialilor sirieni. Dmitri Trenin, directorul centrului Carnegie de la Moscova a explicat pentru FP România faptul că poziția M
Fragment dintr-un interviu publicat în ediţia nr. 28 a FP România (mai/ iunie 2012), din 21 mai la toate standurile de presă.
În cazul Libiei, Moscova s-a abţinut sperând că, acceptând trecerea unei rezoluţii de care instituie o zonă de excludere aeriană, îşi va consolida relaţiile cu Statele Unite, Europa şi Liga Arabă, oferindu-şi, în acelaşi timp, o oportunitate de a-şi proteja interesele în Libia, în eventualitatea schimbării de regim de acolo.
În plus, prin abţinerea şi neparticiparea la misiunile din Libia, Rusia putea să pretindă că a contribuit la protejarea vieţii cetăţenilor libieni, neluând parte la operaţiunile militare care aveau să producă, cu siguranţă, o serie de victime colaterale, inclusiv în rândul civililor. Însă, odată cu desfăşurarea operaţiunilor, Moscova a devenit tot mai nemulţumită de faptul că NATO şi-a depăşit mandatul acordat de Consiliul de Securitate al ONU, acordând susţinere directă rebelilor libieni în răsturnarea regimului Gaddafi.
În ceea ce priveşte Siria, poziţia Rusiei este condiţionată de experienţa libiană. Motto-ul Moscovei poate fi rezumat astfel: “Libya – never again!” Ceea ce se traduce prin: nicio interferenţă externă în războaiele civile din alte ţări, în numele uneia dintre părţi; nicio intervenţie militară în conflictele interne; nicio schimbare de regim regizată din afară.
Pe lângă toate acestea, Moscova are o relaţie de lungă durată cu familia Assad; armata siriană este aprovizionată şi antrenată de ruşi, ceea ce presupune un comerţ moderat, dar neîntrerupt cu arme; flota rusească se foloseşte de o bază logistică de realimentare la Tartus.
Foarte important, leadership-ul conservator de la Moscova se teme de o Trezire Arabă, văzută ca o „mare revoluţie islamică” ce ar putea avea consecinţe grave în regiune şi ar putea afecta vecinii Rusiei din Asia Centrală şi zona Caspică, dar şi Rusia însăşi – în Caucazul de Nord sau oriunde altundeva. În consecinţă, politica Rusiei privind Siria este lipsită de o strategie clară – la fel cum s-a întâmplat şi în cazul Libiei.
Se încarcă comentariile...
