Economist american: "Distributismul, o a treia cale economică viabilă pentru România"

Arhiva Adevărul

Răspândirea cât mai largă a proprietăţii asupra pământului şi a mijloacelor de producţie. Angajaţi-acţionari şi cooperative care funcţionează deja cu succes în alte ţări. Toate în numele unei economii mai umane şi mai morale, care să ţină cont de persoane. Sunt câteva dintre principiile distributiste care s-ar putea aplica şi în România, crede economistul american Jean Medaille.

Prezent la Bucureşti pentru lansarea ediţiei în limba română a cărţii sale „Spre o piaţă cu adevărat liberă” (Editura Logos, 2012, traducere de Irina Bazon), profesorul de la Universitatea din Dallas a îndemnat în cadrul conferinţei ţinute la ASE la găsirea unei soluţii româneşti la problemele cu care se confruntă ţara noastră. „De ce au părăsit atât de mulţi tineri România? Un răspuns care vi se dă este că România este săracă. Greşit, ţara voastră e dăruită de Dumnezeu cu toate bogăţiile posibile (minerale, relief). Problema este că s-au căutat soluţii doar în exterior, nu în interior”.

Ovidiu Hurduzeu, profesor la universitatea Standford şi coautor al volumului „A treia forţă: România profundă”, a explicat că „doar în Europa centrală şi de est s-au constituit şi au ajuns la putere în anii ’20 partide distributiste. În România interbelică a funcţionat o economie distributistă înfloritoare, iar modelul distributist-agrarian – o a treia cale între capitalism şi socialism – practicat de Partidul Naţional Ţărănesc este astăzi admirat şi face obiect de studiu în SUA”. El a adăugat că distributismul românesc din perioada interbelică nu era un model de import, ci un model transpartinic cu profunde rădăcini româneşti, îmbrăţişat de mari personalităţi precum Nicolae Iorga, Mircea Vulcănescu, Virgil Madgearu sau Spiru Haret.

În contextul actual de criză profundă a capitalismului, Jean Medaille crede că „capitalismul nu va aduce prosperitate României şi nu-i va aduce pe cei plecaţi acasă”. De aceea este nevoie, în opinia sa, de o întoarcere la o economie bazată pe trei principii. Primul este cel de justiţie – ceea ce primeşte o persoană să fie proporţional cu cât contribuie aceasta, deoarece atunci când salariile nu reflectă productivitatea muncii se ajunge la un eşec, în care „statul devine un lender of last resort şi se îndatorează”. Al doilea principiu este răspândirea cât mai largă a proprietăţii. Dacă proprietatea productivă este concentrată în mâna câtorva indivizi, societatea este oligarhică, nu democratică.

O proprietate larg răspândită asupra pământului şi a mijloacelor de producţie ar schimba şi legăturile salariale. Salariaţii ar fi şi proprietari, nu doar „exploataţi fără drepturi”, aflaţi la mâna angajatorului. Ei ar avea acţiuni la locul de muncă, care ar funcţiona ca nişte cooperative, şi ar avea un vot egal în Adunările Generale, deci ar participa la decizii. Ca urmare ar creşte şi randamentul lor în producţie, fiind motivaţi şi cointeresaţi. „Adevărata piaţă liberă cere oameni liberi, care să aibă mijloace de producţie, nu de subzistenţă. Capitalismul însă nu este echivalent cu piaţa liberă”, crede profesorul Medaille. În opinia sa, România are atuuri nefolosite în agricultură şi manufactură, domenii în care a fost competitivă, dar pe de altă parte în alte domenii „privatizările au luat forme aberante şi nimeni nu s-a gândit să dea acţiuni muncitorilor, angajaţilor”.

Medaille consideră însă că distributismul, care funcţionează cu succes în Spania şi Italia, ar putea fi reînviat şi în România. În Ţara Bascilor, Mondragon este astăzi un gigant format din 300 de cooperative cu 80.000 de lucrători-proprietari, cu institute de cercetare şi cu o universitate, fără nicio finanţare guvernamentală sau din exterior. „Mondragon are o structură unică de organizare industrială. Fiecare lucrător este membru în două organizaţii, Adunarea Generală şi Consiliul Social. Primul este organul suprem de conducere a corporaţiei, în timp ce al doilea funcţionează ca un sindicat. AGA reprezintă lucrătorii în calitate de proprietari, în timp ce Consiliul Social îi reprezintă pe proprietari în calitate de lucrători. Votul în AGA este de tipul un muncitor-un vot şi cum societatea este finanţată exclusiv din fonduri interne, nu există un acţionar din exterior care să aibă mai multe voturi decât lucrătorii cooperatişti”, explică Jean Medaille în cartea „Spre o piaţă cu adevărat liberă”.

Un alt exemplu de succes al distributismului în practică este regiunea italiană Emilia Romagna, care are o economie distributistă, în care 40% din PIB provine de la firme cooperatiste şi în reţea şi care se bucură de unul dintre cele mai înalte niveluri de trai din Europa. „Modelul emilian constă în reţele create într-o mare varietate de firme independente. Aceste reţele sunt foarte flexibile şi se pot muta de la o linie de producţie la alta, în funcţie de cerere”, explică Medaille. În opinia economistului american, economia nu poate face abstracţie de factorul uman şi pentru ca să fie cu adevărat o ştiinţă umană trebuie să aibă la bază dreptatea distributivă.