Dicționar FP: Cinci mituri ale Al-Qaida. Cât de adevărate sunt?

Dispariţia celui mai de succes brand al antreprizei Al-Qaida a reactivat stereotipurile despre natura acestei mişcări. Ce reprezintă, de fapt, astăzi, organizaţia şi ce mai înseamnă ea fără Osama bin Laden?

Daniel Byman, unul dintre cei mai importanţi experţi în terorism, a deconstruit pentru ediţia online a FP-ului global legendele care circulă pe seama Al-Qaida.

Moartea lui Bin Laden nu contează. Să nu ne grăbim. Sigur că rolul său operaţional se redusese semnificativ în ultimii ani, dar simplul fapt că reuşise să supravieţuiască timp de aproape 10 ani superputerii americane reprezenta un capital simbolic imens. „Pentru susţinătorii săi, doar protecţia divină explica acest mister”, spune Byman. Fără Bin Laden, Al-Qaida şi-a pierdut aura mistică. Organizaţiei îi va fi din ce în ce mai greu să recruteze şi să primească fonduri, iar grupările rivale pot specula această vulnerabilitate. 

Branşa Al-Qaida este terorismul. Doar în parte. Al-Qaida înseamnă mai mult. S-a evidenţiat prin rolul central pe care l-a jucat, în special, pe fronturile din Afganistan şi Irak. Dar Al-Qaida este o antrepriză de susţinere (prin training-uri şi fonduri) a insurgenţelor din întreaga lume musulmană (Algeria, Cecenia, Libia, Kaşmir, Arabia Saudită, Bosnia şi Filipine). „Nu toţi luptătorii aceştia sunt loiali lui Bin Laden, dar Bin Laden era loial lor”, spune Byman. Mai mult Al-Qaida este o şcoală virtuală de radicalizare, de propagandă şi prozelitism: manuale de training, orientare spirituală sunt accesabile pe internet. 

Mişcarea jihadistă globală s-a unificat sub umbrela Al-Qaida. Doar aparent. Metodele şi viziunea  despre lume a Al-Qaida -„o formă puritană extremă a Islamului Sunit”- au fost în timp, amplu contestate de grupări, teoretic aflate de aceeaşi parte a baricadei, dar mult mai pragmatice, precum Hamas. În fapt operaţiunile brutale orchestrate de Al-Qaida în Irak precum şi uciderea discreţionară de „confraţi musulmati” au separat şi mai mult apele. Irakul a devenit pretextul utilizat de jihadişti proeminenţi din Libia, Egipt, Arabia Saudită pentru a denunţa legăturile lor cu organizaţia lui Bin Laden. Priorităţile lor imediate diferă de cele ale Al-Qaida, agendele lor fiind mai degrabă naţionale, parohiale. Moartea lui Bin Laden ar putea adânci şi mai mult fisurile deja existente. Zawahiri este un executant si un tactician extrem de abil, dar intolerant şi deloc orientat spre compromis. El a denunţat în trecut, de mai multe ori, Hamasul pentru deviaţionism de la linia oficială trasată de Al-Qaida.  

Gruparea se reduce la câteva sute de membri activi. Problema este mult mai complicată, crede Daniel Byman. Cei câteva sute „de aleşi” (şi potenţial ireconciliabili) formează în esenţă nucleul dur al Al-Qaida – cei care se caracterizează printr-o loialitate personală faţă de Bin Laden – dar acesta este conectat cu o serie de alte „filiale regionale” răspândite în Pakistan, Somalia, peninsula Arabă, Irak, Algeria. Deşi agendele lor sunt orientate local, totuşi toate aceste tentacule regionale colaborează cu nucleul pakistanez. Acestor afiliaţi, li se adaugă luptătorii antrenaţi pentru fronturile islamiste din Caucaz sau India. În ultimă instanţă, „insurgenţii” din afara nucleului dur al Al-Qaida formează acel grup deschis compromisului tactic, cooptabil şi cu care poti ajunge la o înţelegere.
  
Vânarea operatorilor individuali, nu distruge reţeaua. Ba da. “Totul este să rămai perseverent”, spune Daniel Byman. Este o reţetă testată cu ani în urmă de Israel împotriva palestinienilor. În cele din urmă, presiunea constantă, campania temeinică de eliminări şi arestări desfăşurată în timpul celei de-a doua Intifade, a epuizat potenţialul operaţional al palestinienilor. În timp, criza de resurse umane performante devenise o adevărată problemă de supravieţuire pentru Hamas. Din precedentul israelian s-a inspirat şi utilizarea dronelor americane împotriva leadership-ului Al-Qaida, bilanţul fiind eliminarea a zeci de operatori greu de înlocuit din nucleul dur al organizaţiei. Moartea lui Bin Laden este o oportunitate imensă, dar numai dacă presiunea de până acum rămâne constantă. Altfel exista riscul ca organismul să se regenereze.