Dicţionar FP: Libia ca precedent? Cine urmează?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Intervenţia din Libia a stat din primul moment sub tagul unui nou principiu al relaţiilor internaţionale: „responsabilitatea de a proteja” (R2P).  Ce înseamnă aceasta? Şi devine Libia un precedent care justifică ingerinţa “comunităţii internaţionale” în afacerile interne ale unui stat? Poate fi un ghid de criterii aplicabile şi în alte cazuri de crime împotriva umanităţii sau care invocă memoria Srebrenicei, Ruand

Pe fundalul crizei libiene, Franţa preşedintelui Sarkozy s-a remarcat drept campioana implementării „responsabilităţii de a proteja”: „Ne aflăm acolo pentru a pune în aplicare un principiu istoric, crucial, protecţia civililor. Iată care este miza. Rezoluţia 1973 este una istorică pentru că instituie şi exprimă principiul responsabilităţii de a proteja. Ea impune un precedent: acela ca populaţia civilă să nu trăiască sub spectrul ameninţării (propriului guvern). Este foarte important ca prietenii noştri arabi să înţeleagă asta. Este în joc credibilitatea comunităţii internaţionale. Ceea ce se întâmplă în Libia creează jurisprudenţă”, a precizat Preşedintele Franţei, imediat după reuniunea Consiliului European de săptămâna trecută. 

De altfel, intervenţia din Libia marchează şi o veritabilă premieră: este prima dată când o rezoluţie a Consiliului de Securitate, sub capitolul VII, autorizează explicit o coaliţie de state membre „să folosească toate măsurile necesare” pentru a implementa principiul „responsabilităţii de a proteja”. Rezoluţia 1973 constată punctual eşecul autorităţilor de la Tripoli faţă de ceea ce s-ar putea numi datoria lor primară - „protejarea populaţiei libiene”. Doctrina „responsabilităţii de a proteja” este cea care oferă cadrul principial şi juridic al intervenţiei din Libia.

Datoriile suveranităţii


Până nu demult, în sistemul Naţiunilor Unite suveranitatea era percepută ca asigurând o imunitate absolută în raport cu orice interferenţă din afară în afacerile interne ale statului. Însă treptat, pe parcursul anilor ’90, sub influenţa tragediilor de la Srebrenica, din Ruanda, din Kosovo, şi al eşecurilor repetate ale comunităţii internaţionale de a interveni, asistăm la o tranziţie dinspre suveranitatea ca drept spre suveranitatea ca responsabilitate. Aceasta a fost în mod formal codificată în timpul summitului aniversar al ONU din 2005, printr-o rezoluţie a Adunării Generale (adoptată în unanimitate): „Fiecare stat individual are responsabilitatea de a-şi proteja populaţiile de genocid, crime de război, epurări etnice şi crime împotriva umanităţii. Această responsabilitate implică prevenirea unor astfel de crime, inclusiv incitarea lor. Acceptăm această responsabilitate şi vom acţiona în acord cu aceasta” (paragraful 138).

Din acest moment statele membre sunt pregătite să acţioneze de la caz la caz, prin intermediul Consiliului de Securitate (în acord cu Carta ONU, inclusiv Capitolul VII) „atunci când mijloacele paşnice sunt inadecvate şi autorităţile naţionale eşuează să-şi protejeze propriile popoare” (paragraful 139). Această datorie asumată de „Adunarea Acţionarilor” în 2005 a fost ivocată şi aplicată acum de „Consiliul de Administraţie” prin Rezoluţia 1973.

Originile intelectuale

Noţiunea „responsabilităţii de a proteja” a fost introdusă în dezbaterea publică internaţională prin intermediul raportului unui grup de experţi (Comisia Internaţională asupra Intervenţiei şi Suveranităţii Statului) reunit la iniţiativa guvernului Canadei. Acesta şi-a prezentat raportul, intitulat chiar Responsabilitatea de a Proteja, Secretarului General al Naţiunilor Unite din acea vreme, Kofi Annan, la sfârşitul anului 2001. Înainte de toate, responsabilitatea de a proteja are marea virtute de a finaliza dezbaterea care a dominat agenda anilor ’90 şi a cărei temă majoră s-a concentrat pe aşa numitul drept de intervenţie umanitară al comunităţii internaţionale. Raportul refundamentează natura conceptului de suveranitate din perspectiva datoriilor pe care un stat suveran le are în faţa propriilor săi cetăţeni, dar şi în faţa comunităţii internaţionale.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite