Devine Germania islamofobă?

Polemica declanşată de controversata carte a lui Thilo Sarrazin, care acuză pericolul ca imigranţii turci să cucerească demografic Germania, scapă din vedere faptul că ţara are nevoie de străini. Pe fondul imigraţiei masive, a îmbătrânirii populaţiei active, ţara nu-şi mai poate permite o politică de imigraţie restrictivă şi neglijarea integrării. 

„Noi, germanii, ca societate, devenim mai puţin inteligenţi pentru că numărul musulmanilor, care nu vor şi nu sunt capabili să se integreze, este în continuă creştere datorită natalităţii mari”, scrie fostul membru al consiliului de conducere al Bundesbank şi încă membru al SPD, în cartea „Deutschland schafft sich ab”. De asemenea, el sugerează că dificultăţile pe care le întâmpină imigranţii în procesul de educaţie arată că aceştia nu sunt interesaţi de integrare, „ci preferă să muncească ilegal, fără să splătească taxe”.

Majoritatea politicienilor germani din toate taberele au criticat dur remarcile rasiste ale lui Sarrazin şi îndemnul la ură. Stephen Kramer, secretarul general al Consiliului Evreilor din Germania, i-a sugerat lui Sarrazin să se alăture neo-naziştilor din NPD, pentru că volumul său conţine şi referiri la „o anumită genă pe care o au toţi evreii”.

Colegii săi de partid social-democraţi încearcă din nou să-l excludă pe incomodul Sarrazin, deşi o asemenea tentativă a eşuat în trecut. „Destul e destul. Dacă nu va pleca de bunăvoie, vom iniţia procedurile să-l dăm afară”, susţinea Christian Gaebler, lider al filialei SPD din Charlottenburg-Wilmersdorf, unde este înregistrat Sarrazin.

Şi cancelarul Angela Merkel a condamnat declaraţiile bancherului renegat ca „total inacceptabile pentru că ele exprimă un dispreţ profund pentru întregi grupuri din societate. Pentru mine, cea mai rea parte este că punând problema în felul acesta, el îngreunează dezbaterile pe această temă”.

Nu este însă prima dată când Sarrazin face declaraţii controversate despre imigranţi. În toamna anului trecut, el afirma că imigranţii musulmani sunt incapabili să se integreze şi produc „un mare număr de fete mici cu batic”. Acum şeful său de partid, Sigmar Gabriel, propune nu doar excluderea sa, ci şi sancţionarea imigranţilor care refuză mecanismele de integrare care li se oferă. De ce? Pentru că paradoxal, nemţii nu sunt de aceeaşi părere cu politicienii iar opiniile lui Sarrazin găsesc un anumit ecou în societate. Potrivit unui sondaj efectuat de un post de televiziune german, 95% dintre respondenţi au afirmat că declaraţiile lui Sarrazin nu sunt exagerate, citează The Economist .

Cine-l susţine?

Sarrazin are susţinători chiar şi în rândul turcilor nemţi. Scriitorul turco-german Necla Kelek i-a apărat ideile chiar la lansarea volumului, iar demiterea sa din conducerea Bundesbank şi încercarea de a-l exclude din SPD n-au făcut decât să-i crească cota de popularitate şi să transforme cartea sa într-un bestseller. “Sarrazin nu este un lup singuratic, un fenomen singular. Omul a câştigat acum susţinerea femeilor musulmane care refuză cu ostentaţie să poarte vălul. În plus retorica anti-islamică este pe val în Germania iar astfel de discursuri au devenit acceptabile social”, scrie Erich Follath într-un comentariu pentru revista Spiegel .

În opinia sa, schimbările din societatea germană nu sunt atât de dramatice pentru a pune în pericol iminent democraţia, dar sunt graduale ca o otravă care avansează lent. Fricile populaţiei majoritare sunt alimentate de clase precum cele din cartierul berlinez Kreuzberg unde trei sferturi dintre elevi provin din familii de imigranţi, care au dificultăţi mari în învăţarea limbii germane, şi de unele moschei în care predică imami radicali.

Presa germană, critică la adresa rasismului lui Sarrazin, atrage însă atenţia că reacţia de respingere a acestui tip de discurs de către partidele politice nu trebuie să abată atenţia de la eşecul elitelor politice în materie de integrare.

„Sarrazin i-a ajutat pe criticii săi să scape de adevărata problemă. În loc să trebuiască să dea explicaţii pentru politicile lor ineficiente în materie de integrare, aceştia vorbesc despre rasismul autorului. Este o ocazie ratată de a porni dezbaterea asupra integrării şi a adevăratei probleme care este îmbătrânirea rapidă a populaţiei germane”, scrie cotidianul conservator „Die Welt”.

Nevoia de imigranţi

Contrar opiniei majoritare în mediul politic şi în societatea germană, potrivit căreia ţara a absorbit un flux suficient de imigranţi, Ministrul economiei Rainer Bruderle, asociaţiile de recrutare a forţei de muncă, Camerele germane de industrie şi comerţ, cât şi Federaţia Germană a Inginerilor continuă să facă apel la creşterea imigraţiei, notează Reiner Klingholz într-un comentariu pentru Spiegel. În opinia sa, graniţele Germaniei au fost sigilate prin legi de azil dure, care au împiedicat primirea unui mare număr de refugiaţi.

După ce Germania a încetat să mai „recruteze” muncitori străini în 1973, principalul mod de emigrare a fost reuniunea familială. Copii şi femeile muncitorilor imigranţi, mai ales turci, stabiliţi acolo au avut şi au dificultăţi de învăţare a limbii germane. De atunci numărul de turci care emigrează în Germania a scăzut constant de la 10.130 de oameni în 2000 la 1.746 în 2005. Ba chiar, trendul s-a inversat - în 2008 s-a înregistrat un număr de 10.147 de turco-germani care au emigrat în Turcia. În general, statisticile arată că, în ultimii doi ani, numărul de imigranţi din ţări musulmane care s-au întors acasă l-a depăşit pe cel al celor care au emigrat în Germania.

Deşi are între 40.000 şi 80.000 de poziţii vacante pentru muncitori calificaţi, Germania a devenit prin politicile sale restrictive în materie de imigraţie o ţară de emigraţie. Cu o rată anuală de imigraţie de 100.000-200.000 de oameni, Biroul Federal de Statistică prezice că populaţia Germaniei va scădea cu 12 milioane până în 2050. Tot până atunci, vârsta medie în Germania va creşte până la 60 iar peste 15% dintre cetăţeni vor avea peste 80 de ani.

Ca urmare nu există altă soluţie decât o politică masivă de imigraţie, bazată pe condiţii atractive de integrare precum cele oferite de Canada. Mai ales că populaţia activă va scădea cu 30% în anii următori.

Pericolul ca turcii să „cucerească” demografic Germania este exagerat din perspectiva statisticilor care arată că mai mulţi pleacă decât vin. Germania riscă însă prin restricţiile impuse imigranţilor şi eşecurile de integrare să nu-şi poată păstra o forţă de muncă suficient de mare pentru a rămâne cea mai puternică economie europeană.