Deraiază Turcia lui Erdogan de la democraţie?

Arestarea fostului şef de stat major al armatei turce Ilker Başbug a fost percepută de mulţi ca un triumf al democraţiei şi al civililor asupra militarilor, mult timp prea puternici. În numele complotului Ergenekon, sunt arestaţi însă tot mai mulţi adversari politici ai premierului Erdogan şi ai partidului său: militari, jurnalişti şi politicieni ai opoziţiei.

Generalul în retragere Başbug a fost acuzat că în timp ce era în funcţie a dispus înfiinţarea unor site-uri de Internet de propagandă care să denigreze guvernul premierului Erdogan, acuzându-l că vrea să transforme Turcia într-un stat islamic. Mai mult, a fost învinuit că a pregătit, împreună cu unii dintre ofiţerii săi, un „plan împotriva forţelor reacţionare”, menit să înlăture guvernul printr-o lovitură de stat militară. 

Armata nu a negat existenţa unor astfel de site-uri de propagandă, dar acestea nu dau niciun indiciu legat de o tentativă de puci, crede Mustafa Akyol, editorialist la cotidianul Hurriyet. În opinia sa, nici acuzaţia legată de planul de a planta bombe şi alte arme în casele „reacţionarilor”, pentru a-i scoate drept terorişti, nu este susţinută de probe.

Dacă până de curând politicienii turci nu îndrăzneau să supere armata, lucrurile s-au schimbat. Başbug va fi judecat de un tribunal civil – o premieră pentru un militar de gradul lui –, iar generalul Kenan Evren, care a condus ţara trei ani, timp în care jumătate de milion de oameni au fost deţinuţi, iar mii au fost torturaţi, este aproape de a fi condamnat pentru crime împotriva umanităţii. Arestările pentru apartenenţa la reţeaua teroristă Ergenekon merg însă mult mai departe.

Jurnalişti arestaţi

Sunt arestaţi şi reputaţi jurnalişti, precum Ahmet Sik şi Nedim Sener, care au criticat adesea AKP şi mişcarea Fetullah Gulen - suspectată de o agendă islamistă secretă pe care o urmăreşte infiltrând instituţiile statului.

În prezent, aproximativ 100 de jurnalişti turci sunt în închisoare, iar Asociaţia Jurnaliştilor turci vorbeşte despre un „climat de teamă” în care lucrează ceilalţi. UE şi SUA şi-au exprimat îngrijorarea faţă de periclitarea libertăţii de exprimare în Turcia, dar acţiunile procurorilor împotriva jurnaliştilor au continuat. Sik şi Sener sunt acuzaţi de implicare în complotul Ergenekon, menit să înlăture AKP de la putere, iar investigaţiile trenează. Sik tocmai urma să publice o carte despre influenţa mişcării lui Fetullah Gulen asupra forţelor de securitate turce, iar Sener este autorul unei cărţi care arată complicitatea poliţiei turce în uciderea jurnalistului turc de origine armeană Hrant Dink.

Zekeria Oz, procurorul-şef în cazul Ergenekon, a susţinut că cei doi au fost arestaţi nu din cauza scrierilor lor, ci a „unor activităţi pe care în prezent nu le poate dezvălui, din nevoia de confidenţialitate”. Un transcript al audierii lor, obţinut de presă, arată însă că erau întrebaţi exact despre cărţile scrise, deci investigaţi pentru meseria lor. „Sunt astăzi aici din cauza unui proces motivat politic, contrar justiţiei şi legii şi care este instrumentat cu documente false şi fabricate. Investigaţiile Ergenekon sunt cea mai importantă etapă a preluării definitive a puterii în Turcia de către mişcarea Gulen şi AKP”, a spus Sik în cadrul primei sale audieri.

Mize politice

Preşedintele principalei formaţiuni de opoziţie din Turcia, Partidul Republican al Poporului (CHP), Kemal Kilicdaroglu, a anunţat recent că va cere Parlamentului să-i retragă imunitatea parlamentară, după ce un procuror a deschis o investigaţie împotriva lui sub acuzaţia că ar fi încercat să influenţeze justiţia. Cazul? Tot Ergenekon. În noiembrie, după ce i-a vizitat la închisoare pe doi suspecţi deţinuţi în acest caz, liderul opoziţiei turce a vorbit presei despre „lagăre de concentrare” şi a apreciat că „nu poate să audă cum judecătorii din cazul Ergenekon sunt numiţi judecători”.

În prezent, procurorul Ali Işgoren a deschis o anchetă în legătură cu declaraţiile lui Kilicdaroglu, acuzându-l de „încercare de a influenţa un proces echitabil” şi de „insultarea magistraţilor” şi a trimis o cerere de ridicare a imunităţii acestuia către ministerul Justiţiei, scrie ziarul Zaman, apropiat AKP.

Unii jurnalişti se tem să mai comenteze. „Uitaţi ce se întâmplă cu principalul lider al opoziţiei din cauza declaraţiilor sale. Nu vreau să-mi pună cătuşele şi să mă bage după gratii”, spune Bilal Cetin, şeful biroului din Ankara al cotidianului Vatan. „Nu există niciun semn că guvernul vrea să reglementeze criteriile şi perioadele de detenţie provizorie. Unii dintre jurnalişti sunt în închisoare de trei ani fără o sentinţă de condamnare”, scrie şi editorialistul Murat Yetkin de la Hurriyet.

Ce model regional?

Dacă Turcia vrea să aibă credibilitate internaţională şi să promoveze democraţia în regiune, Ankara nu poate neglija respectarea drepturilor omului acasă, arată Emma Sinclair-Webb, cercetătoare la Human Rights Watch Istanbul, citată de ForeignPolicy.com. În opinia ei, folosirea de dovezi secrete împotriva suspecţilor deţinuţi îi pune pe aceştia în imposibilitatea de a se apăra în justiţie.

Doar în 2011 au fost înregistrate 9.000 de plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului legate de încălcarea libertăţilor fundamentale de către justiţia turcească. În media occidentală Turcia este deja comparată cu China sau cu Rusia lui Putin, deplânge Hurriyet. Iar în clasamentul libertăţii presei din 2010 realizat de Reporteri fără Frontiere, Turcia ocupa locul 138 din 178.