Dependenţa de China, nocivă pentru Germania

La recentul summit China-UE premierul chinez Wen Jiabao susţinea că toate afacerile străine din ţara sa se bucură de acelaşi tratament ca şi cele autohotone.  Afaceriştii germani îl contrazic însă. Economia germană s-a recuperat rapid mai ales datorită creşterii puternice a cererii de maşini-unelte şi bunuri industriale nemţeşti pe piaţa chineză. Pe termen lung însă capacitatea Chinei de a copia înalte tehnologii, comb

Ambiţiile Chinei de a ajunge o economie bazată pe tehnologie de vârf sunt legitime dar nu trebuie atinse prin orice mijloace. Acesta a fost mesajul implicit al cancelarului Angela Merkel care a criticat - chiar de la catedra şcolii de cadre a Partidului Comunist Chinez - faptul că protecţia proprietăţii intelectuale în China nu respectă standardele vestice iar companiile chineze „fură” expertiza tehnică de la partenerii lor germani.

Mai mult, Merkel a chestionat capacitatea unui singur partid de a reflecta şi de a reprezenta toate punctele de vedere asupra unor probleme importante ale societăţii şi le-a dat ca exemplu tinerelor elite chineze democraţia multi-partidistă germană. Această poziţie reflectă nemulţumirea oamenilor de afaceri din Germania faţă de creşterea de neoprit a industriei gigantului asiatic şi faţă de obstacolele întâmpinate de companiile nemţeşti care s-au aventurat să investească în China, comentează revista germană „Spiegel”.

Dependenţa reciprocă

Cea mai mare piaţă din lume, cu 1,3 miliarde de oameni, absoarbe în prezent o cantitate uriaşe de produse germane: maşini de lux, unelte, turbine pentru centrale electrice şi multe altele. Dar giganţii industriei germane se tem atât de o explozie a balonului imobiliar chinez, cât şi de o concurenţă tot mai incomodă a Chinei pe pieţele high-tech.

Directorii executivi germani ai companiilor care operează în China, precum Aldi, Adidas sau Metro, sunt destul de insensibili la deţinerea a sute de critici ai regimului în tabere de reeducare, dar îşi fac griji că ar putea să păţească şi ei la fel, scrie revista Spiegel.

Multe dintre IMM-urile germane îşi desfăşoară deja 50% dintre operaţiunile de afaceri în Asia de Est iar numărul concernelor sino-germane continuă să crească. Ba mai mult, CEO chinezi au pătruns în top management-ul unor companii germane.

Strategia chineză

Un motiv de nemulţire pentru investitorii nemţi este legat de condiţia pusă de autorităţile de la Beijing de divulgare a know-how-ului industrial în schimbul acordării dreptului de a face afaceri în China. În plus, vesticii nu au acces la materiile prime chineze, pe când aceştia caută să-şi asigure drepturi exclusive de proprietate asupra unor vaste rezerve energetice în Africa şi Asia.     

Deşi se feresc de critici voalate în China, la întoarcerea în ţară oamenii de afaceri se plâng de spionajul industrial chinez. Şi totuşi nu prea există antidot pentru dependenţa de Beijing. Într-o perioadă în care economia americană şi cele europene sunt puternic afectate, multe companii mici sau mari au o singură opţiune: China sau moartea.

Un exemplu în acest sens este o companie germană care a primit 19 comenzi de săpat tuneluri pentru metrou şi 7 pentru cale ferată de la chinezi numai anul trecut. „China a fost salvarea noastră. Fără ea nu am fi trecut prin criză aşa de bine precum am trecut”, susţine Martin Herrenknecht, care deţine o companie de obiecte de săpat tuneluri, ce a înregistrat vânzări în valoare de 866 milioane de euro în 2009, cu 25% dintre venituri venind din Asia. Compania a deschis deja nouă facilităţi în China, unde proiectele de infrastructură avansează cu viteza luminii. 

Riscurile simbiozei sino-germane

Exporturile germane către China au crescut cu 60% anul acesta. Ele nu au profitat numai de slăbirea monedei euro, ci şi de menţinerea la un nivel scăzut a costurilor legate de forţa de muncă prin creşteri salariale mici, agreate cu sindicatele. De asemenea, Germania a venit cu o ofertă foarte variată de produse necesare unei economii în continuă creştere precum cea a Chinei: de la bunuri de capital la bunuri de consum, inclusiv maşini de lux de tip Mercedes, BMW şi Audi, bucătării, pantofi scumpi şi chiar jucării.

Dependenţa de China ar putea să coste Germania însă odată cu spargerea balonului imobiliar chinez. În ultimii ani preţurile proprietăţilor în marile oraşe au depăşit semnificativ creşterea veniturilor. Cunoscutul economist american Kenneth Rogoff avertiza recent că o criză imobiliară ar putea duce la prăbuşirea unor bănci şi la o scădere economică severă. Aceasta ar fi fatală pentru companii ca Volkswagen, care vinde una din patru maşini în China.

Competiţia pentru statutul mondial

China îşi dezvoltă o industrie automobilă şi aviatică, produce trenuri de mare viteză şi construieşte fabrici chimice. Beijingul vrea să ajungă principalul producător de maşini ale viitorului: hibride şi electrice, să producă avioane care să consume mai puţin kerosen decât cele produse de Airbus şi centrale cu emisii de dioxid de carbon mai reduse decât în Vest.

În domeniul energiei solare, China a depăşit principalul producător de sisteme solare, Germania. Guvernul a subvenţionat puternic cercetarea în acest domeniu iar astăzi patru companii chineze se află în top 10 al celor mai mari producători de module solare.

În industria automobilă, strategia Chinei este de a obţine acces la tehnologie de ultimă oră prin joint-venture-uri cu companii producătoare străine şi de a dezvolta maşinile electrice, creând noi pieţe. Chiar dacă companii precum VW şi Daimler profită acum de boom-ul economic chinez şi îşi extind operaţiunile în China pentru a putea satisface cererea uriaşă, ele nu pot face asta decât în cooperare cu firme chineze autohtone.

Autorităţile comuniste de la Beijing impun taxe mari pe importuri şi-i obligă pe străinii care vor să-şi aducă produsele pe piaţa chineză să construiască fabrici în China, doar în parteneriat cu firme autohtone, care pot astfel să aibă acces la tehnologia vestică.

La fel s-a întâmplat şi în construcţia de centrale, unde Beijingul a invitat companii occidentale, mai ales germane, să construiască împreună cu companii chineze. În prezent acestea sunt îmbunătăţite cu tehnologie proprie. Un astfel de exemplu este centrala pe bază de cărbune Waigaoqiao din Shangai, unde tehnologia a fost furnizată de Siemens şi de conglomeratul francez de producere de energie Alstom. "Waigaoqiao este acum şi un exemplu de inovaţie indigenă. Mai întâi importăm tehnologie străină, apoi o optimizăm", explică Feng Weizhong, directorul centralei.

Mai nou, producătorii occidentali nu mai au acces la contracte pentru centrale mai mici în China, ci doar la cele din categoria de 1.000 de megawaţi, unde chinezii au nevoie de tehnologia lor.

Spionaj şi copiere

O altă problemă pentru industria germană este capacitatea chineză de a replica produsele germane. Lifan 320 este copia fidelă a BMW Mini, Smart-ul produs de Daimler a fost clonat de chinezi sub numele de Noble. Daimler a încercat fără succes să împiedice exporturile de copii chinezeşti de Smart, realizate de producătorul de automobile Shuanghuan către Europa.

Mai mult, chinezii copiază maşini germane şi componentele lor şi le vând apoi la preţuri mai mici pe pieţe precum India, SUA sau Rusia. Potrivit Federaţiei Inginerilor Germani, două din trei companii constructoare de maşini sunt victimele contrafacerii, suferind astfel pierderi anuale de 6,4 miliarde de euro.

Un exemplu este şi trenul cu levitaţie magnetică dezvoltat de conglomeratul german al oţelului ThyssenKrupp, care circulă cu o viteză de peste 400 de kilometri pe oră şi care a fost instalat pe ruta care leagă aeroportul Pudong de districtul financiar al Shangai-ului. Inginerii chinezi au analizat în secret tehnologia şi au venit apoi cu trenuri şi mai rapide, renunţând la contracte cu companii occidentale pentru construirea de noi căi ferate.

China este campionul nepedepsit al plagiatului deoarece companiile germane nu au încredere în sistemul legal chinez şi se tem de represalii din partea guvernului. Mulţi dintre ei decid până la urmă să părăsească piaţa chineză.

O nouă abordare

Schimbarea de atitudine a Germaniei, reflectată de ultima vizită a cancelarului Merkel la Beijing, când aceasta le-a înmânat autorităţilor chineze o listă a deţinuţilor politici, încearcă să dea un exemplu şi  să-i impulsioneze pe oamenii de afaceri germani să se opună unui tratament discriminatoriu al autorităţilor.

Germania trebuie să-şi apere tehnologia împotriva "concurenţei" agresive chineze în chiar sectoarele sale industriale tradiţionale. Proprietatea intelectuală devine o chestiune de supravieţuire pentru nemţi în sceolul 21, care va fi al Chinei, subliniază jurnaliştii de la "Spiegel".

Principala dilemă a Germaniei este cum să cultive relaţii apropiate cu o ţară pe care o critică pentru violarea drepturilor omului şi a dreptului la proprietate intelectuală. În această ecuaţie, cancelarul Merkel trebuie să ţină seama şi de interesele economiei germane pe termen lung. Deja primul pas a fost făcut: prin poziţia critică adoptată chiar la şcoala de cadre a Partidului comunist, cancelarul i-a încurajat pe directorii companiilor germane prezente pe piaţa chineză să critice politica de restricţii şi furt de tehnologie chineză şi să mai spună şi NU când este cazul.