Cum îşi face Islamul radical adepţi în Occident

Aflaţi în incapacitatea de a se răzbuna pe Occident, al Qaeda şi simpatizanţii săi au trebuit să fie inventivi. Noile tehnici asimetrice destinate recrutării de fanatici dispuşi să devină martiri au început să dea roade. În această iniţiativă, Internetul a fost vârful de lance al strategilor islamişti.

După o perioadă în care al Qaeda a atacat obiective occidentale, totul culminând cu 9/11, islamiştii s-au aflat, în prima jumătate a anilor 2000, sub asediul forţelor armate americane şi europene. Capacitatea tradiţională a acestora de a retalia a scăzut dramatic. De aceea, strategii al Qaeda au fost obligaţi să găsească metode noi pentru a înspăimânta societăţile occidentale. Având în vedere că mujahedinii erau ocupaţi să apere pământul musulman, iar restricţiile draconice impuse în aeroporturi făceau mult mai dificile călătoriile potenţialilor martiri, eminenţele cenuşii ale Jihadului au fost obligate să gândească o nouă strategie: atacurile sfinte nu mai urmau să fie întreprinse de luptători încercaţi, cu abilităţi specifice (de a lucra cu explozibil sau de a conduce avioane), ci de amatori fanatizaţi, de multe ori chiar fii ai inamicului. Într-un anumit sens, noile strategii nu au încercat, nici mai mult, nici mai puţin, decât să democratizeze atacul terorist. Aceşti gânditori radicali spuneau că nu numai puţini aleşi, cu o pregătire intensivă, puteau deveni martiri ai credinţei ci oricine şi-ar fi dorit suficient de mult, indiferent de profilul său social.

Internetul, în slujba Jihadului
De aceea, ultimele atacuri teroriste au fost comise ori de emigranţi mulsumani radicalizaţi, ori, mai surprinzător, de occidentali islamizaţi, fanatizaţi şi trimişi să îndeplinească porunca lui Allah, primită prin intermediul imamilor. Internetul s-a dovedit a fi un instrument extrem de puternic în realizarea acestor obiective prin mijlocirea comunicării între clerici radicali celebri şi credincioşi musulmani (sau nu) debusolaţi. Un personaj care s-a evidenţiat în acest tip de interacţiune, pentru a recruta terorişti este Anwar al-Awlaki, un cleric al Qaeda născut în Statele Unite, care în prezent se ascunde în Yemen. Acesta a devenit faimos după ce a reuşit să convingă o serie de indivizi să acţioneze. Printre succesele sale se numără: Nidal Malik Hasan, care după ce a purtat o corespondenţă online cu Awlaki a ucis 12 soldaţi americani; Faisal Shahzad, celebrul atentator din Times Square, care a recunoscut că a fost influenţat de imam şi Umar Farouk Abdulmutallab, care a fost „elev” al lui Awlaki înainte de a încerca să arunce în aer un avion în 2009, de Crăciun.

Succesul înregistrat de Awlaki se datorează capacităţii sale de a oferi motivaţii puternice celor pe care încerca să-i recruteze. Un punct esenţial care se distinge din strategia lui Awlaki este acela de a oferi şi un „cadou” concret celor dispuşi să ducă la capăt un atentat. Dincolo de promisiunile mistice, el îşi motiva victimele prin acordarea unui statut superior în comunitatea din care făceau parte. Faptul că interacţionau online cu un personaj atât de important era extrem de motivant pentru aceştia. De asemenea, Awlaki le dădea de înţeles celor care-l urmau că puteau să îl cunoască în persoană. Chiar şi în cazul membrilor comunităţilor apropiate de Awlaki care nu recurg la atentate s-a observat o radicalizare a discursului despre Jihad, dovadă că strategia acestuia funcţionează.

Gamification – o metodă eficientă de radicalizare
Strategiile care apelează la motivarea prin oferirea unui statut superior în interiorul unei comunităţi online nu este o invenţie a islamiştilor. Forumurile online de toate tipurile oferă avantaje membrilor fideli, statutul lor crescându-le prestigiul în faţa celorlalţi. Forumurile jihadiste doar s-au pliat pe această strategie, denumită „funware” sau „gamification”.

„Gamification-ul este metoda prin care metode de fidelizare specifice jocurilor sunt folosite în alte aplicaţii. Aceasta încearcă să facă tehnologia mai interesantă prin încurajarea comportamentelor dorite, prin manipularea predipoziţiei psihologice umane de a se juca. Tehnica încurajează oamenii să execute activităţi pe care în mod normal le-ar considera plictisitoare, cum ar fi completarea de sondaje online, achiziţia de bunuri sau citirea unor site-uri”, spune o definiţie. Strategia nu numai că te poate determina să faci lucruri plictisitoare cu plăcere, ci poate fi un factor esenţial în edificarea unui terorist. S-a observat că o consecinţă concretă a aplicării acestei strategii în cazul comunităţilor islamiste online este că membrii petrec din ce în ce mai mult timp acolo. Deşi majoritatea celor prezenţi continuă să disocieze planurile, o mică parte devin motivaţi să se comporte în viaţa reală în felul în care sunt influenţati de comunitatea virtuală.

De asemenea, forumurile islamiste mai au un avantaj esenţial. Reuşesc să aducă laolaltă oameni preocupaţi de aceleaşi problemă – în speţă, Jihadul. De aceea, este mult mai probabil să găseşti prozeliţi într-un grup de oameni cu interese similare, decât să aduci pe străzile New York-ului, cu o cursă de linie, mujahedini bărboşi cu privirea încruntată.