Cum îi sperie Europa pe prezidențiabilii republicani
0De Volksrant, Amsterdam: Paradisul eutanasiei, patrie a socialismului, cuibul crizei datoriilor, ...în campania prezidenţială a republicanilor americani, Europa apare ca modelul de evitat cu orice preţ.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi
În Europa se elimină bătrânii prea bolnavi, căpitanii sunt primii care părăsesc nava de croazieră care se scufundă, moneda euro care se clatină rămâne un focar de infecţie foarte periculos pentru restul lumii, statele bunăstării grele şi prohibitive asfixiază dinamismul economic iar tinerii plătesc factura pentru criză.
În ciuda a 65 de ani de relaţii mai mult sau mai puţin bune, foştii aliaţi europeni sunt puternic ţintiţi în aceste alegeri primare americane: ei sunt puşi pe post de ţap ispăşitor, în care candidaţii republicani pentru preşedinţie dau cu plăcere şuturi.
Faptul că politicienii, în timpul campaniilor electorale, se atacă unii pe ceilalţi, face parte din joc. Rick Santorum nu este primul conservator care să susţină, cu puţin respect pentru realitate, că niciun bătrân nu mai este în siguranță în Olanda după legalizarea eutanasiei. Dar în actuala campanie, lucrurile au ajuns într-un punct nemaiîntâlnit vreodată. Şi apare ceva care este şi mai penibil pentru europeni: o anumită milă. Ca şi cum Europa nu ar mai avea vreo importanţă.
Pentru americani, Europa nu este un model
În întrunirile de campanie republicane se vorbeşte despre China, India şi Brazilia. Candidaţii nu ştiu cu adevărat dacă aceste puteri emergente sunt un pericol sau o oportunitate. Dar ele sunt oricum considerate ca fiind viitorul. Europa reprezintă trecutul. Ea nu este menţionată sau atunci când este, numai ca exemplu de ceea ce nu trebuie făcut. "Europa nu funcţionează, nici în Europa nici aici", îi place lui Mitt Romney să repete.
Acesta foloseşte statul-providenţă european ca un băţ pentru a-l lovi pe Barack Obama. Pentru republicani, preşedintele democrat "îşi trage inspiraţia din capitalele europene". El este partizanul unei politici în care cetăţeanul iubitor de libertate nu poate profita personal de banii câştigaţi din greu, ci trebuie să-i cedeze în mare parte unui stat atotputernic, care îi redistribuie ulterior celorlalţi.
Obama, un "socialist european"
Un astfel de stat al bunăstării la moda europeană este potrivnic "sufletului Americii", proclamă Romney la fiecare etapă a campaniei sale şi este întotdeauna întâmpinat cu aplauze. Cel care este pro-american trebuie să fie anti-european şi, prin urmare, anti-Obama. Această logică foarte puţin nuanţată a retoricii electorale ale lui Romney funcţionează. Newt Gingrich merge chiar şi mai departe. El îl descrie pe Obama drept un "socialist european", care încearcă să impună americanilor o ideologie ostilă şi străină.
Faptele sunt o noţiune elastică în perioadă electorală. Olanda nu este un "câmp de exterminare" ("killing field") pentru persoanele în vârstă. Europa nu este un tărâm al făgăduinţei şi Obama nu este socialist. Nici republicanii nu sunt darwinişti deghizaţi. Deşi aceştia conduc, în teorie, o campanie împotriva puterilor publice, reiese de fiecare dată din sondajele de opinie că alegătorul republican nu doreşte, de fapt, să fie modificate programele sociale în favoarea persoanelor în vârstă şi bolnave "pentru care a plătit toată viaţa". Dar astfel de nuanţe tind să se estompeze în timpul campaniilor electorale. Acestea pun în evidenţă contrastele. Alegerile denaturează deci rapid imaginea.
"Singurul lor mijloc de a menţine costisitoarele state ale bunăstării este de a impune tinerilor contracte de muncă temporare pentru salarii mici", scria în ianuarie, în New York Times, editorialistul Adam Davidson. Liderii europeni pot zeflemisi cât vor SUA cu privire la inegalităţi şi lipsa sistemului de protecţie socială, dar Europa îşi lasă tinerii să sufere pentru cei mai în vârstă, potrivit lui Davidson. America are şi ea o datorie uriaşă, dar competitivitatea este intactă. "Creşterea noastră se va relua", menţiona acesta.
Se încarcă comentariile...
