Cum devine Italia un model european

Mario Monti, premierul Italiei, anunțând schimbarea

Cu doar câteva luni în urmă Italia ameninţa să prăbuşească prin datoriile sale întregul proiect european. De la venirea premierului Monti însă, Roma devine un model pentru statele cu probleme din zona euro.

În toamna anului trecut, încrederea italienilor, a pieţelor şi a partenerilor europeni în cabinetul lui Berlusconi ameninţa să arunce Italia într-o situaţie similară cu a Greciei, diferenţa fiind sumele enorme datorate de statul italian, care făceau un bailout european imposibil. În noiembrie, când Mario Monti a preluat funcţia de la Berlusconi, Italia ajunsese să plătească dobânzi de 7% la datoria sa pe termen lung, o cifră nesustenabilă. Dar înlocuirea vechiului cabinet cu un guvern tehnocrat, cu o puternică susţinere populară, s-a dovedit un succes pentru Italia.
La scurt timp după numirea sa, Monti a introdus o serie de reforme destinate a echilibra bugetul până în 2013 şi până la sfârşitul lunii martie guvernul a anunţat o serie de reforme destinate flexibilizării pieţei muncii. De asemenea,  reforma sistemului de pensii l-a transformat pe acesta în unul din cele mai sustenabile din Europa. Deşi primul efort al cabinetului Monti a fost de tăiere a cheltuielilor, a doua parte a agendei se concentrează pe generarea de creştere economică printr-o serie de decizii destinate să dereglementeze şi să liberalizeze piaţa italiană. Aceste decizii, dublate de lupta împotriva evaziunii fiscale, vor duce la sfârşitul anului 2012 la accentuarea creşterii economice, speră autorităţile italiene.
Cu o imagine internaţională foarte bună, Monti a argumentat în faţa omologilor europeni concentrarea pe politici care să genereze creştere economică. În privinţa viitorului zonei euro, premierul italian este unul din cei mai mari susţinători ai unei uniuni politice, aşa cum a fost imaginată ea de cancelarul german Angela Merkel. De aceea, notează Maria Elena Gutierrez, reprezentant al GMF SUA în Italia, „pacientul italian nu pare a fi doar în convalescenţă ci pare un potenţial contributor la însănătoşirea continetului”.