Croaţia mai are un drum lung până în UE
0Pe 10 iunie, Croaţia a obţinut aprobarea Comisiei Europene pentru aderarea la Uniunea Europeană pe 1 iulie 2013. Dar numeroase elemente, inclusiv incidentele petrecute la parada gay desfăşurată la Split zilele trecute, reamintesc că drumul spre Europa încă este foarte lung, notează ziarul Novi List din oraşul Rijeka.
Preluare din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Pietre aruncate spre oameni paşnici, spre europeni. Aceste scene au
avut loc la Split în cursul mitingului violent la care au participat 10
000 de homofobi împotriva celor 400 de participanţi la prima paradă
gay, organizată pe 11 iunie în al doilea oraş ca mărime din Croaţia.
Prin urmare, ne bucurăm prea devreme de finalizarea negocierilor pentru
aderarea Croaţiei la UE.
După evenimentele de la Split, sunt mai multe motive să credem că
europenizarea nu este o absolută necesitate a societăţii noastre, ci un
proces impus de actualul raport de forţe din Europa. Şi, chiar din
punct de vedere pur formal, încă nu s-a stabilit nimic: cei doi ani
care ne separă de aderarea deplină la Uniunea Europeană par o
eternitate.
Nu putem uita uşor precedentele obstacole de care s-a izbit Croaţia în
drumul lung spre Europa: în decembrie 1995, din cauza crimelor comise
în cursul Operaţiunii "Furtuna" – împotriva etnicilor sârbi din
regiunea croată Krajina –, am fost prima ţară căreia i s-a refuzat
aderarea la Consiliul Europei. La acea vreme, actualul premier Jadranka
Kosor era vicepreşedinte al Parlamentului, iar Ivo Sanader –
predecesorul său deţinut acum la Graz (Austria) pentru acte de corupţie
– era ministru de Externe.
Zece ani mai târziu, începerea negocierilor în vederea aderării a fost
amânată din cauză că nu fusese arestat generalul Ante Gotovina – care
comandase trupele croate în cursul Operaţiunii "Furtuna" –, în timp ce
Sanader era prim-ministru, iar Kosor era cea mai apropiată
colaboratoare a sa. Cu acest tandem aflat la putere, Croaţia a devenit
ţara care a avut cele mai îndelungate negocieri pentru aderare – şase
ani interminabili. În anul 2000, ni se promitea că vom adera la UE în
2006. Iar Sanader arborase steagul albastru cu stele galbene în centrul
Zagrebului precum un maratonist care ar începe să celebreze victoria
după ce a parcurs doar 30 de kilometri.
Croaţia, mai europeană la finalul anilor 1980
Ultima etapă a maratonului riscă să fie cea mai dificilă, pentru că pe
ultimii kilometri trebuie să luptăm cu propriile slăbiciuni. În plus,
trebuie să organizăm un referendum pe tema aderării. (...)
În mod paradoxal, Croaţia era mai europeană la sfârşitul anilor 1980 şi
la începutul anilor 1990, într-o perioadă intermediară între căderea
socialismului şi instaurarea "democraturii" liderului naţionalist
Franjo Tudjman. La acea vreme, procesul de europenizare venea de jos,
acum este impus de sus. Între timp, societatea a acceptat spiritul
antieuropean lăsat de Tudjman, pe care Uniunea Democratică Croată (HDZ
– partidul aflat la putere) a construit statul. (...)
Versiunea integrală a articolului, pe site-ul Presseurop.eu/ro.