Cinci concluzii ale reuniunii FMI de la Washington

Poziţiile publice ale noului şef al FMI, Christine Lagarde, au entuziasmat mulţi observatori ai scenei politice internaţionale, dezamăgiţi de indecizia liderilor occidentali. Totuşi, în ciuda efectului scenic, iată cinci motive pentru care FMI-ul nu va reuşi să îndepărteze efectele crizei.

Într-un post pe blogul găzduit de Foreign Policy, David Bosco, profesor asistent la „School of International Service, explică concluziile celei mai recente întruniri FMI – Banca Mondială, ce a avut loc weekendul trecut la Washington. Întrunirea, marcată de observaţia liderului FMI, care sublinia că  lumea a ajuns într-un “moment în care trebuie să aleagă”, a avut însă, dincolo de retorica curajoasă, consecinţe mai puţin palpabile. Dar care au fost concluziile reuniunii?
1. Toată lumea este speriată. Spre deosebire de întrunirile obişnuite, când toată lumea încearcă să pară calmă, notează Bosco, gravitatea evenimentelor economice mondiale a fost recunoscută de toată lumea. „Nimeni nu a negat nimic”, a subliniat Lagarde.
2. Nu există un plan. Comunicatul oficial a fost prezentat ca un plan pentru ieşirea din criză, însă el este lacunar, superficial şi abordează aproape politic probleme economice grave cum este criza eurozonei. Motivul rezidă în indecizia statelor europene de a aborda unitar criza şi, în lipsa unităţii europene, nu s-a putut crea un plan susţinut de toată lumea.
3. China nu va salva Eurozona. S-a discutat intens posibilitatea ca tările BRICs să investească în salvarea Euro. Totuşi, socoteala europenilor nu s-a dovedit a fi potrivită. Gao Xiqing, director al Fondului suveran de investiţii a Chinei, a sumarizat viziunea Beijingului: „Mandatul nostru din partea guvernului este să ne menţinem profitabili. Nu putem să salvăm pe nimeni. Nu suntem salvatori. Trebuie să ne salvăm pe noi.”
4. Statele Unite s-au plictisit de indecizia europenilor. Frustrarea oficialilor americani prezenţi faţă de omologii europeni a fost evidentă. Secretarul Trezoreriei, Tim Geithner, şi-a continuat tirada împotriva indeciziei europene, avertizându-i pe oficialii zonei euro că ignorarea situaţiei economice de pe bătrânul continent comportă „riscuri catastrofice”.
5. Christine Lagarde va trebui să vorbească în termeni concreţi. Deşi curajoase, discursurile noului şef al FMI au evitat să ofere un plan concret pentru rezolvarea problemelor economiei mondiale. În ciuda faptului că în spatele uşilor închise aceasta articulează o viziune asupra acţiunii, explică Bosco, susţinerea publică a unui plan este dificilă. În realitate, Lagarde nu poate influenţa decizia statelor pe care FMI-ul nu le creditează, deci e posibil ca un plan propus de ea să fie respins de unele state.