Cinci motive pentru care America nu mai are mari preşedinţi
0
De „Ziua Președinților”, când americanii îşi celebrează conducătorii, Aaron David Miller explică pentru FP de ce americanii nu au mai avut parte de figuri prezidenţiale iconice.
Americanii – deşi nu se poate spune că este numai cazul lor – sunt nemulţumiţi de calitatea liderilor lor. Există percepţia, scrie Aaron David Miller, că marii oameni de stat au dispărut, locul lor fiind luat de personalităţi abile în construirea de aşteptări pe care niciodată nu le onorează când ajung în funcţie. De la Franklin Delano Roosevelt, crede Miller, America nu a avut niciun mare preşedinte şi şansele ca lucrurile să se schimbe sunt din ce în ce mai mici. Iată cinci motive în acest sens.
1. Americanii sunt ambivalenţi faţă de „măreţie”
Spre deosebire de europeni, americanii au o cultură politică care cultivă scepticismul faţă de „măreţie”. Tradiţional, personalităţile care i-au condus pe americani au fost parte a comunităţii, neexistând o elită socială conducătoare, cum a fost cazul bătrânului continent. Iar americanii mereu au simpatizat liderii care au dovedit o doză de umilinţă. Miller aminteşte surprinderea ambasadorului britanic, care era primit – contrar uzanţelor – de preşedintele Thomas Jefferson în papuci de casă.
2. Preşedinţia lui Roosevelt a fost greu de egalat
Realitatea este că să egalezi un preşedinte care a deţinut patru mandate, a înfrânt poliomielita pentru a conduce America în timpul unei catastrofe economice şi a celui mai mare război din istorie, este destul de dificil, crede Miller. Chiar dacă urmaşul său, Harry Truman a avut o preşedinţie de succes, anvergura lui FDR a fost imposibil de egalat. Şi, când în 1951, cel de-al 22 lea Amendament a fost ratificat, restricţionând numărul de mandate prezidenţiale la două, Roosevelt a devenit unul din cele mai importante nume ale panteonului prezidenţial american.
3. Criza modernă a Americii nu invită la „măreţie”
„Măreţia” ţine şi de context. Nu întâmplător cei mai mari preşedinţi americani sunt Washington, Lincoln şi Roosevelt. Preşedinţiile lor au coincis cu cele mai importante evenimente ale istoriei americane: naşterea şi consolidarea republicii, războiul civil, Marea Depresiune şi cel de-al Doilea Război Mondial. Dar crizele, explică Miller, sunt doar factorul declanşator. Esenţială este capacitatea liderilor de a acţiona structural, de a-şi lăsa amprenta asupra istoriei.
Crizele recente prin care a trecut America s-au rutinizat începând cu epoca Războiului Rece. Singurul eveniment cu potenţialul de a trimite preşedintele în funcţie în istorie a fost 9/11. Dar Bush a reuşit doar să implice ţara în două războaie, fără a promova identitatea naţională a americanilor într-un fel în care să-i permită să rămână în cărţile de istorie.
4. Media trivializează
„Măreţia” este mereu înconjurată de o aură de mister. Presa a urmărit mereu activitatea preşedinţilor, dar niciodată lucrurile nu au stat ca în prezent. Abraham Lincoln a ţinut patru discursuri publice în timpul preşedinţiei sale, spre deosebire de Obama, care în primul său an de prezidenţiat a ţinut 500. De asemenea, astăzi, spre deosebire de secolul 19, viaţa privată a preşedinţilor este urmărită la milimetru de numeroase publicaţii dornice de scandal. În urmă cu un secol, viaţa privată a preşedinţilor nu ajungea în faţa opiniei publice.
5. Lumea este mult mai complexă
Preşedinţii contemporani interacţionează cu o lume pe care nu o pot controla, dar ale cărei acţiuni influenţează din ce în ce mai mult ce se întâmplă în America. Bineînţeles, şi preşedinţii secolului 19 au avut mari responsabilităţi, printre care edificarea unei naţiuni şi un război civil distrugător. Însă influenţele externe au fost minime, datorită unei vecinătăţi paşnice, de unde au lipsit duşmanii puternice.
Dar gândiţi-vă la perioada actuală, când orice eveniment se poate repercuta asupra Americii, când numărul actorilor internaţionali este mult mai mare, iar implicarea Americii în lume incomparabilă faţă de ceea ce se întâmpla în urmă cu un secol. Complexitatea lumii moderne, interdependenţa şi felul în care liderii sunt urmăriţi pas cu pas face aproape imposibil procesul de edificare a unor noi eroi prezidenţiali.
Se încarcă comentariile...
