„China foloseşte Moldova pentru a exporta în UE“

Analistul Valentin Lozovanu de la Institutul pentru dezvoltare şi iniţiative sociale (IDIS Viitorul) explică cum funcţionează ajutoarele date de România pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Şi ce interese au chinezii să "finanţeze" Moldova.

Republica Moldova se numără printre ţările ce beneficiază de sprijinul şi atenţia Poloniei, ţară care a preluat recent preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. Ce proiecte derulează Polonia în Moldova?

Polonezii se axează pe administraţia publică locală pentru că au experienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea regională. Ceea ce şi pe noi ne interesează pentru că au reuşit anul acesta să atragă şi să implementeze toate fondurile structurale. Un alt domeniu este agricultura şi societatea civilă.

Cum ia naştere un proiect derulat de polonezi?

Totul începe de la organizaţiile lor non-guvernamentale care îşi caută parteneri în Republica Moldova. De obicei, o fac prin intermediul ambasadei de la Chişinău. Un alt traseu porneşte de la ambasadă care se adresează ministerelor poloneze şi acestea propun proiecte pe care doresc să le finanţeze. În Republica Moldova noi avem un program, numit „leading donor“ care funcţionează astfel: pentru fiecare domeniu se alege un donator care are o expertiză foarte bună pe acel segment şi care are rolul de a coordona activitatea altor donatori cu o experienţă mai puţin bogată.

Cum apreciaţi cooperarea societăţilor civile din România şi Republica Moldova?

Cu România este o problemă. Nu există un mecanism clar prin care reprezentanţii societăţilor civile din România şi Republica Moldova să poată participa împreună la diverse proiecte. Acestea sunt anunţate la nivel de guverne. De multe ori, donatorii externi încearcă ei să vină cu propuneri şi soluţii şi uneori chiar încearcă să le impună. De obicei, societatea civilă şi autorităţile locale trimit liste cu propuneri în România şi Bucureştiul este cel care decide în ce proiecte vrea să investească. În mod normal, ar trebui să fie invers. Noi să alegem proiectele în funcţie de priorităţile noastre, iar donatorii să răspundă necesităţilor noastre ţinând cont de expertiza pe care o au.

Ce fonduri alocă Bucureştiul?

Pe hârtie, două milioane de euro vin de la Ministerul de Externe şi 100 de milioane de euro la Ministerul Dezvoltării şi Turismului. Vorbim de fonduri alocate pe o perioadă de 4-5 ani. Din păcate, anul trecut, au fost alocate doar şase milioane de euro în urma inundaţiilor. Dar nu a existat o transparenţă în privinţa procedurilor. Contrar prevederilor contractului, achiziţiile s-au făcut la Bucureşti, nu la Chişinău. Şi contractele au fost câştigate de firme din România. Ar fi fost normal să participe şi companii moldoveneşti. Să fie prezentate oferte şi să se aleagă cea mai bună, atât din punctul de vedere al calităţii, cât  şi al preţului. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că suntem abia la început. Nu ştiu cât de interesată a fost România de Republica Moldova până acum câţiva ani. România şi-a canalizat toate eforturile pentru a adera la UE şi NATO, iar Moldova era pentru Bucureşti un fel de apendice.

Era şi altă guvernare...

Da, dar în Moldova, comunismul vine din sărăcie, nu de la oameni care ştiu ce vor de la viaţă şi ce înseamnă acest regim. Mai ales bătrânii au votat gândindu-se la vremurile în care pâinea era ieftină şi totul gratis.

Simţiţi că România a  făcut ceva concret în materie de ajutor pentru dezvoltare pentru R.Moldova?

Nu, nu s-a făcut nimic concret, cu excepţia ajutorului pentru inundaţii. Sperăm să se pună în aplicare proiectele mari, de infrastructură. Mă gândesc în primul rând la conectarea liniilor de înaltă tensiune dintre cele două ţări pentru a permite liberalizarea pieţei energetice din Moldova. Sau branşamente de gaz, întrucât România are resurse şi depozite de gaz, iar  noi am avut probleme când ruşii au închis robinetul pentru Ucraina.

Există un control asupra banilor investiţi în Republica Moldova? Au fost scandaluri privind deturnări de fonduri?

Din păcate, rata de absorbţie nu a fost calculată niciodată. Abia acum vom face pentru prima dată un studiu. Iar în presă nu apar articole de investigaţii pentru a vedea cum s-au cheltuit fondurile. Nu prea se conştientizează faptul că aceştia sunt tot bani publici şi că trebuie folosiţi eficient. Au fost câteva proiecte despre care s-a discutat mult, dar atât. Spre exemplu, kuwaitienii au dat bani pentru un proiect de canalizare şi apă în Străşeni. Banii s-au luat, dar proiectul nu s-a finalizat.

Ruşii au programe de dezvoltare destinate Republicii Moldova?

Nu, dar vor să înceapă. Au vrut să ne dea un credit de 500 de milioane de dolari în 2009-2010 când noi aveam nevoie pentru a susţine deficitul bugetar, dar ne-a fost teamă pentru că Moscova venea cu anumite condiţii de ordin politic.

Ce caută un gigant precum China în Republica Moldova?

Cu chinezii avem o colaborare îndelungată. Ne-au acordat mult timp granturi. La un moment dat, au vrut să ne acorde un împrumut de un miliard de dolari, iar condiţiile creditului erau foarte bune. Interesul lor este unul politic, dar şi economic. La nivel politic, ei cumpără sprijinul politic al ţărilor sărace – cum ar fi votul la ONU - prin asistenţa pe care o acordă. Pe plan economic, China poate folosi Moldova pentru a exporta în UE. Europenii au o fobie faţă de companiile din China, se tem de dumping şi de preţurile mici. China are o mare rezervă de valută străină şi ea caută să se asigure că aceşti bani vor finanţa exporturile chinezeşti. Ei ne dau asistenţă în bani, iar noi cumpărăm mărfuri din China şi finanţăm astfel economia lor.