Cine se mai reprezintă la Bruxelles

Lobbyingul presupune a prezenta date şi argumente convingătoare celor care iau decizii. La Bruxelles, toată lumea are reprezentanţi care încearcă să convingă.

Capitala UE găzduieşte cele mai diferite reprezentări de interese. Federația cicliştilor europeni, Consiliul internațional al aeroporturilor, Biroul european al artizanatului francez, Consiliul de business Belarus-UE, Comitetul european al producătorilor de zahăr, guvernul scoțian sau regiunea Normandia.

Articol din dosarul Lobbyiştii României, publicat în FP România nr. 22 (mai/ iunie 2011).

Parcurgând registrul de reprezentare a intereselor, o inițiativă a Comisiei europene din 2008, nu ai cum să nu te întrebi dacă e cineva în Bruxelles care nu face lobby. Guvernele naționale fac lobby pentru a obține un anumit portofoliu de comisar. Firmele multinaționale vor să se asigure că punctul lor de vedere este cunoscut de către cei care iau decizii cu un impact direct asupra activităților lor. Regiunile sau municipalitățile vor mai mulți bani pentru politicile de dezvoltare locală. ONG-urile și Verzii din Parlamentul European organizează împreună conferințe de presă pentru a striga sus și tare că Europa trebuie, de exemplu, să renunțe la energia nucleară. Fiecare în parte urmărește să influențeze deciziile de la Bruxelles, cu atât mai mult cu cât procentul legislației adoptate aici a crescut treptat față de cel al legilor inițiate de guvernele naționale.

Lobbyingul - care pentru unii se traduce prin government relations, iar pentru alții prin public affairs şi communications, deşi există ceva diferențe între toți acești termeni - este un exercițiu complex. În cuvinte simple, acesta presupune a prezenta date și argumente convingătoare celor care iau decizii. Este evident că cele câteva zeci de mii de funcționari care lucrează pentru instituțiile europene nu au cum să acopere în profunzime toate detaliile unor dosare vaste, aplicabile unei multitudini de actori din 27 de țări. De unde și nevoia de a organiza consultări publice - deschise tuturor - şi de a crea diverse platforme de dezbatere cu scopul de a schimba informații cu cei care știu cel mai bine, de pildă, cât ar trebui să fie puritatea dioxidului de carbon în procesul de capturare, transport si stocare a carbonului sau ce potențial au bio-combustibilii pentru industria aviatică în următorii douăzeci de ani.

De partea cealaltă, a lobby-istului, informația și cunoaşterea mecanismelor instituționale sunt esențiale. Detalii despre agenda legislativă sau cine ce face în Bruxelles sunt accesibile oricui este interesat. Într-o lume în care suntem bombardați cu informație din toate părțile, iar competiția este acerbă (vorbim de o piață de 490 de milioane de consumatori), o astfel de abordare nu poate fi însă de succes. Trebuie să fim capabili să filtrăm informația, să o descrifrăm și să o punem în context. În plus, cadrul instituțional și mecanismele decizionale ale Uniunii Europene sunt extrem de complexe și trebuie cunoscute în detaliu. De asemenea, este nevoie ca argumentele prezentate să fie solide, bazate pe date care necesită expertiză tehnică.

În acelaşi timp, campaniile de lobby ţin şi de a acționa la timp, a şti cui să-ţi expui punctul de vedere. De exemplu, dacă anul viitor Comisia Europeană intenționează să revizuiască legislația privind calitatea aerului, discuțiile vor avea loc mai ales la nivelul oficialilor din departamentele Comisiei, pentru că inițiativa legislativă vine de la Comisie. Dacă, însă, propunerea de regulament pe care o aşteptam este deja pe masa de negociere, ne vom îndrepta atenția către Parlamentul European și Consiliul de miniştri, co-legislatori. Iar dacă vorbim de implementarea unei directive adoptate la Bruxelles, dialogul se va purta în diferitele capitale europene. Esențial este să înțelegem exact cine are puterea de decizie în fiecare etapă. Nu în ultimul rând, coalițiile sunt extrem de importante.

Cu cât poziția unui anumit actor este sprijinită şi de alții, cu atât şansele ca aceasta să fie luată în considerare sunt mai mari. De aici și rolul de bază pe care îl au asociațiile profesionale, care promovează interesele membrilor din diversele state UE. Acestea sunt ascultate și invitate la discuții tocmai pentru că sunt considerate reprezentative şi, evident, dialogul devine mai uşor de gestionat.

Dincolo de toate acestea, a fi lobbyist în Bruxelles înseamnă a avea o privire de ansamblu asupra contextului în care au loc discuțiile pe un anumit dosar legislativ și a opta pentru o abordare strategică și integrată. Înseamnă a veni cu opțiuni și a propune soluții pentru problemele pe care le ridici, a înțelege importanţa negocierii  și a compromisului și a învăța să fii întotdeauna cu un pas înainte la ceea ce se întâmplă.

Gabriela Matei este consultant în afaceri europene la Bruxelles.