Opt bombe care ticăie în 2012 pun în pericol întreaga lume

Proliferarea Primăverii Arabe spre sud, „orbanizarea” periferiilor Europei, posibila îndepărtare de la putere a lui Ahmedinejad, un incident naval între China şi vecini, sunt câteva dintre cele mai explozive posibile tendinţe ale acestui an. 

Va fi atacat Iranul?

De către Statele sau Israel? „Cu siguranţă nu. Nu văd cum Statele Unite să facă acest lucru. Să nu uităm că în 2012, indiferent de cine va câştiga alegerile din noiembrie, tot Obama se va afla la putere”, crede Ian Bremmer, preşedintele Eurasia Group (o firmă specializată în riscuri geopolitice). Iar, în ceea ce îi priveşte pe israelieni, un atac nu poate să vină decât din partea SUA. Aşadar trebuie să ne aşteptăm la o suplimentare a sancţiunilor internaţionale, mai ales în contextul acutizării competiţiei pentru supremaţia politică în Iran.

„Atunci când ai o potenţială încercare de asasinare împotriva ambasadorului Saudit la Washington, când Ambasada Britanică este ocupată, toate acestea indică o acută instabilitate politică la vârful regimului iranian”. Este o competiţie între o elită predispusă spre asumarea unor riscuri politice şi o elită pragmatică.  
   
Dispare Ahmedinejad?

Pe de altă parte, Anne Marie Slaughter (până în 2011 responsabilă cu planificarea strategică la nivelul Departamentului de Stat) crede că există o şansă semnificativă ca Ahmedinejad să fie îndepărtat de la putere fiind acuzat de activităţi ilegale (o formă de „impeachment”), iar Iranul să se orienteze spre un sistem politic parlamentar. Ahmedinejad şi-a făcut o mulţime de duşmani la vârful establishmentului clerical iranian, iar acesta, mai ales Liderul Suprem, începe să chestioneze beneficiile existenţei unui sistem prezidenţial.

Într-un fel saul altul, mai devreme sau mai târziu, mai toţi preşedintii au intrat în competiţie cu Liderul Suprem. Acum Ahmedinejad, dar înainte au existat probleme cu Khatami şi Rafsanjani. Aşadar de ce trebuie să existe un lider ales prin sufragiu universal care în mod inevitabil se transformă într-un rival al elitelor clericale? Mult mai simplu de controlat ar fi un sistem parlamentar şi un guvern condus de un premier „low-profile”.

Va testa Iranul o armă nucleară?

Ian Bremmer crede că un test nuclear nu este deloc în avantajul Iranului. Dimpotrivă, cea mai înţeleaptă alternativă ar fi continuarea unei politici de ambiguitate strategică după modelul Israelului: ”Credem cu toţii că israelienii au în jur de 200 de arme nucleare. Dar niciodată nu au testat una”. În plus, dacă iranienii ar testa una, oare cum vor răspunde israelienii? Pe de altă parte va determina un test nuclear iranian o reacţie de domino forţând statele sunite să-şi dezvolte propria armă nucleară? Cu alte cuvinte, va genera o bombă nucleară şiită, un domino sunit? Tocmai de aceea, o politică de ambiguitate strategică este o alternativă rezonabilă şi în avantajul Iranului.

Israelul: ţinta străzii arabe

Israelul nu este un beneficar al noului mediu geopolitic din Orientul Mijlociu, consideră Ian Bremmer. În plus,  vin alegerile prezidenţiale din Egipt şi nimeni nu va candida pe o platformă care să privilegieze mesajul - „să păstrăm tratatul de pace”. Dimpotrivă, se va merge pe o platformă care are în centrul său voinţa „străzii arabe”. „Şi dacă acest lucru este adevărat pentru Egipt, cu siguranţă este valabil şi în ţări precum Iordania sau Turcia”. Iar în aceste condiţii geopolitice, atât de nefavorabile, este greu de imaginat cum Israelul va putea să oprească izbucnirea unor ciocniri violente, fie că vorbim „de Liban, poate chiar de Siria, cu siguranţă de palestinienii”.  

Primăvara Arabă: valul sudic

În 2012 ne putem aştepta la o extindere a primăverilor arabe spre sud, în Africa Sub-Sahariană. Favoritele pe lista The Economist sunt state precum Zimbabwe, Angola, Guineea Ecuatorială. În general, spune Daniel Franklin de la The Economist, societăţile cele mai predispuse sunt cele în care există o dorinţa de schimbare, sunt influenţate de evenimentele din nord, au o cauză legitimă ca fundament al protestului, sunt „puternic” reţelizate prin telefonia mobilă, internet şi au capacitatea de a se auto-organiza.

“Orbanizarea” sudului Europei?

2012  va fi un an marcat de o imensă presiune economică şi socială asupra unor regimuri democratice din ce în ce mai fragile. „Ma gândesc în special la periferia Europei, la Grecia, Italia, Ungaria”, spune Ian Bremmer. Tulburările sociale care vor urma pot conduce la ascensiunea unor regimuri populiste, predispuse spre reorientarea ţărilor lor către o direcţie autoritară. „Nu trebuie să pierdem din vedere acest lucru şi să presupunem că Primăvara Arabă este doar despre state care nu ne plac”, spune Ian Bremmer.

China devine mai agresivă

2012 ar putea expune o atitudine chineză din ce în ce mai agresivă, mai ales în propria vecinătate. Anne Marie Slaughter, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Princeton, crede că exista posibilitatea unui incident naval între China şi Vietnam sau între China şi Filipine. Acutizarea unor probleme economice interne cuplată cu schimbarea leadershipului la vârf ar putea împinge China spre provocarea unui incident naval. 

SUA: încă paradisul „startup”-urilor

America rămâne şi în 2012 o piaţă ideală pentru comercializarea ideilor şi pentru lansarea unui business (o tendinţa care s-a păstrat în ultimii 50 de ani). Este o piaţă imensă (cu o infrastructură adecvată, un ecosistem de tip Silicon Valley) care oferă unei afaceri potenţialul de a se dezvolta la viteze ameţitoare. „Aici se află antreprenoriatul, aici sunt investiţiile în tehnologie modernă. În schimb, China produce milioane şi milioane de ingineri. Dar aceştia sunt foarte diferiţi de creatorii de noi businessuri. 50% dintre milionarii chinezi spun că vor să trăiască în Statele Unite. În cele din urmă, calitatea vieţii contează. Aşadar-Steve Jobs a murit! Trăiască Steve Jobs!”