Alegeri kîrghîze cu potenţial exploziv

Candidatul sprijinit de Moscova, Almazbek Atambaiev, pare încrezător în șansele sale.

Deşi cât de poate de democratice, rezultatul alegerilor prezidenţiale din Kîrghîzstan, de la 30 octombrie, poate declanşa noi proteste de masă la nivel naţional.

Principala sursă internă de conflict în republica ex-sovietică este separarea nord-sud în ce priveşte preferinţa de vot. Favorit la câştigarea alegerilor este Almazbek Atambaiev, sprijinit de nordul rusificat şi de Moscova, ultimele date indicând că acesta ar fi câștigat 63% din voturi. După cum explică un membru al opoziţiei parlamentare, „persoana sprijinită de Rusia va fi sprijinită şi de minorităţile etnice, care văd în Rusia un protector”, citează Eurasia Review. Principalii săi oponenţi, Adahan Madumarov şi Kamchybek Tashiev, provin din sudul sărac al ţării, fiind cândva aliaţi cu fostul preşedinte Kurmanbek Bakiev, răsturnat de la putere în urma revoltelor naţionale din 2010.
O sursă de conflict este reprezentată nu de câştigarea în sine a alegerilor de către Atambaiev, ci de momentul în care le va câştiga. În cazul în care victoria lui Atambaiev nu  se confirmă se va organiza un al doilea tur de scrutin, în care se va confrunta cu unul dintre candidaţii sudici. Confruntarea va amplifica tensiunile interne, care ar putea fi calmate însă dacă Atambaiev va accepta ca oponentul său să devină premier.
O a doua sursă este dată de măsura în care rezultatul este perceput a fi corect. La o conferinţă de presă din 28 octombrie, Tashiev a promis că va declanşa o nouă revoluţie dacă se dovedeşte că Atambaiev a comis neregularităţi. Deşi observatorii internaţionali au caracterizat atmosfera de dinainte de alegeri drept liberă şi corectă, un raport OSCE publicat la 24 octombrie informa asupra unor jocuri de culise în vederea retragerii candidaţilor cu şanse reduse.
O altă chestiune sensibilă este votul minorităţii uzbece din sudul ţării. Un etnic uzbek a spus că îl va alege pe Atambaiev deoarece „nu pare a fi naţionalist ca ceilalţi doi.” A adăugat însă că, deşi îl susţin pe Atambaiev, majoritatea vecinilor săi nu vor vota de teama consecinţelor ce vor urma publicării sondajelor preliminare. Între etnia minoritară uzbecă şi cea majoritară kîrghîză există tensiuni accentuate, care au condus, în 2010, la uciderea unui mare număr de uzbeci.
Pseudo-democraţia
Kîrghîzstanul va deveni, o dată cu aceste alegeri, prima ţară central asiatică în care transferul de putere s-a realizat prin vot. Însă asta nu înseamnă neapărat că statul va deveni o democraţie.
Directorul Institutului pentru Securitate Regională în Caucazul de Sud, Alexander Ruseţki, a apreciat într-un interviu pentru Institutul de Politici Publice din Kîrghîzstan că „în fostele state sovietice, obişnuim să numim totul ca fiind democraţie. Oamenii cred că democrat este cel care se agită mult. Prin urmare, construim structuri pseudo-democratice, deci o pseudo-democraţie.” Vinovat pentru pseudo-democraţia din Kîrghîzstan este atât statul, cât şi instituţiile internaţionale, care nu îşi adaptează programele de stabilire a păcii la particularităţile conflictelor interne. Ajutorul financiar, miliardele de dolari, euro şi ruble primite din exterior, duc doar la un proces de „pseudo-pace,” care nu ajută comunitatea pentru că banii nu sunt cheltuiţi corespunzător.
Ruseţki a adăugat că ieşirea în stradă a populaţiei poate fi „o formă a libertăţii de exprimare” sau „un indicator al nivelului scăzut de cultură civică".